Nikos Kazantzakis - Hristos rastignit a doua oara

Grecul Nikos Kazantzakis este unul dintre cei mai recunoscuți scriitori ai literaturii universale. Cunoscut pentru romanul său cu caracter biografic „Zorba grecul”, avea să cunoască faima internațională și să lase Greciei o moștenire deosebită. Bun prieten cu Panait Istrati, și-a petrecut bună parte din viață hoinărind prin lume. Călătoriile sale fără destinație vor fi reunite în cele mai celebre personaje ale sale. Fiind într-o permanentă dispută cu guvernul de la Atena, Kazantzakis își atrage ura conducătorilor săi. Mai târziu, se va refugia prin mai multe colțuri ale lumii și își va continua cariera literară. Scrie poezie, proză și teatru, iar, mai apoi, se dedică întru totul romanelor și scrierilor de tip jurnal.

„Hristos răstignit a doua oară” este unul dintre cele mai controversate romane semnate de grecul Kazantzakis. Urmărind povestea patimilor Mântuitorului, volumul de aproximativ 500 de pagini este de-a dreptul fascinant. Povestea se derulează în cadrul idilic al unui sat grecesc, din preajma anilor '20. Aici, în acest peisaj acid, credincioșii se pregătesc să evoce, ca în fiecare an, scena răstignirii și morții lui Iisus.

Precum în Biblie, evenimentele sunt de-a dreptul dramatice, iar aerul apăsător se menține pe tot parcursul volumului. Cartea va șoca audiența, iar  autorul va fi acuzat de blasfemie. Kazantzakis nu se apără împotriva acuzațiilor care i se aduc, ba chiar le ignoră.

Cartea obține însă încasări record și se vinde într-un număr mare de copii. În anul 1957, romanul va fi ecranizat în regia francezului Jules Dassin, iar pelicula va fi un real succes. Coincidență sau nu, regizorul se stinge din viață la scurtă vreme după apariția filmului. Ecranizarea respectă întocmai cartea lui Kazantzakis, iar imaginile aduse pe micul ecran sunt de-a dreptul extraordinare.

Manolios, personajul central al romanului, este cumva prins într-o luptă împotriva tuturor, o luptă în numele credinței, însă duce o luptă inegală și mult prea grea. Deși respectă textul biblic original, cartea lui Katzantzakis distorsionează cumva istoria. Aici, în colțul asta al Greciei, oamenii trăiesc cumva pierduți de adevărata însemnătate a morții lui Iisus. Festivitățile pe care le organizează an de an sunt programate mecanic, urmate cu sfințenie, dar lipsite de importanță pentru credincioșii închipuiți. Aici scriitorul încearcă să aducă în atenția publicului o parte din istoria lumii, să își determine cititorii să înțeleagă punctul de plecare al creștinismului.

Imaginea unui Iisus răstignit este cutremurătoare, deși falsă. Kazantzakis folosește tot felul de artificii pentru a impresiona, ba chiar utilizează pasaje din Biblie și îmbină realul cu fantasticul. Cele 500 de pagini se parcurg imediat, deși cartea nu are o acțiune susținută, ci este o continuă descriere și rememorare al unui episod petrecut în istoria îndepărtată a umanității.

Cartea se regăsește în rafturile anticariatului nostru în mai multe ediții, dintre care amintim: Editura pentru Literatură (1968).