Nina Berberova - Cartea fericirii

Născută în Rusia jumătății de secol 18, Nina Berberova va reuși să devină una dintre cele mai cunoscute autoare de beletristică din literatura universală. Emigrează în Franța și își petrece bună bucată de vreme pe tărâm franțuzesc, unde va găsi inspirația pentru scrierile de mai apoi. Nu se dezice de la niciun fel de literatură și începe cu proză scurtă, după care ajunge chiar la literatură jurnalistică și memorii. Apartenența față de patria sa natală o va urmări întreaga viață, iar întoarcerea în Rusia va reprezenta unul dintre momentele de cotitură ale vieții sale.

Târziu, în anii săi de maturitate, Nina se îndreaptă către învățământ și ani buni predă la Universitatea din Philadelphia. Aici, pe tărâm neutru, reușește să se integreze nemaipomenit și să își creeze un nou stil de a scrie, să se întoarcă în Rusia asuprită de sovietici cu un aer liberal, nou și care îi va aduce succesul și disperarea deopotrivă. Fără a fi patriotă din cale afară, fără să își exprime public și fățiș convingerile politice, Nina cade pradă cenzurii.

„Cartea fericirii” este, probabil, una dintre cele mai celebre lucrări ale sale, o operă muncită mult, cu îndârjire și care revoluționează piața literară de carte. În centrul acțiunii stă Vera, o femeie pe care o vom însoți pe tot parcursul romanului și alături de care vom parcurge diferite etape ale vieții. Vera este purtată prin propriul destin într-o manieră stranie și, adesea, simte că acesta nu ii aparține. Trăiește iubiri pătimașe, se lasă purtată de iubiri liniștite, a căror flacără nu mai arde puternic, ci mocnit, cunoaște boala semenilor și și îi însoțește in călătorie, află suferința și deznădejdea și ne șochează cu capacitatea sa de adaptare la nou.

Eroina se îndrăgostește adesea, poartă remușcări iubirilor trecute și este curioasă ce ii mai rezervă viitorul. Vera este atipică, poartă cu mândrie un vis despre libertate și este hotărâtă să meargă până la capătul lumii pentru a-l atinge. Totuși, Vera caută cu înfrigurare fericirea, starea aceea pe care a atins-o doar de câteva ori în viață.

Berberova reușește să ne emoționeze prin mărturia personajului său, reușește să ne determine să nu abandonăm lectura, deși manuscrisul nu are o acțiune propriu-zisă și nici urme adânci de suspans. Cartea curge lin și este ușor de lecturat, ba chiar ne vom îndrăgosti de maniera de redactare a scriitoarei. Autoarea aduce puțin din cinstea franțuzească și combină cu duritatea stilului rusesc. Totuși, trebuie spus că rezultatul final va fi unul peste așteptările publicului și ale autoarei însăși.

Cartea ajunge în topul celor mai căutate lucrări ale vremii, iar numele Ninei capătă o strălucire nemaipomenită. Lucrarea poate fi găsită și pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2006), Humanitas (2005), Humanitas (1998).