Nina Berberova - Trestia revoltata

Poate că numele de Nina Berberova nu va este prea cunoscut însă trebuie să știți că aceasta a fost o autoare ce scria fara scrupule. S-a născut la Saint Petersburg pe 26 iulie 1901 unde a și locuit până la 21 de ani. Se îndrăgostește de Vladislav Khodasevich și  se mută mai întâi la Berlin și apoi la Paris. Aici Nina a început să colaboreze cu o publicație rusă numită " Ultimele știri" unde a publicat proză, poezie și recenzii de film și tot acum va scrie primele sale lucrări "Ușurarea destinului" și "Billancourt Fiestas".  După ce soțul său moare odată cu începerea războiului, ea se hotărăște să emigreze în America și devine cetățean american cu acte în regulă în 1959. Se căsătorește cu George Kochevitsky și începe o carieră academică la care nu visase vreodată. Acum era profesoara de rusă la Universitatea din Yale, scriitoare serioasă și deja numele său nu mai era atât de comun. Ultimii doi ani până la pensionare îi va petrece la Princeton ca profesoara, apoi se va muta în orașul unanim și va deceda în 1993.

Romanul "Trestia revoltată" apare pentru prima dată în limba rusă în 1988. În limba română  va fi publicat de editura Humanitas în edițiile din 1996, 2003 și 2006.

Avem parte de o poveste de dragoste a secolului trecut în care personajele principale sunt o tânără rusoaică ce trăiește în Paris și Einar, un tânăr suedez. Cei doi se cunosc în orașul ei și trăiesc pe aripile vântului până ce are sa vina războiul care îi va despărți într-o clipă. Când războiul ia sfârșit, ea rămâne exilată la Paris și începe să îi scrie lui Einar pe adresa din Stockholm, dar acestea se întorceau pentru că destinatarul nu era cunoscut. În momentul în care unchiul ei, un renumit profesor, moare, toate editurile din lume devin interesate să îi publice romanele ce au rămas doar manuscrise pe biroul său. Una dintre ele se va afla in Stockholm și îi va da speranța că dacă va merge acolo își va reîntâlni iubirea vieții sale. Destinul ține cu ei, se întâlnesc, doar că toate sentimentele iau o întorsătură ciudată. Einar era căsătorit de cinci ani iar toate scrisorile pe care fata i le trimitea erau respinse de soția acestuia. Pe toată perioada șederii în oraș, băiatul nici măcar nu a încercat să stea de vorbă cu ea, să îi explice ce s-a întâmplat sau măcar sa o respingă în față. Curând își dă seama că doar ea mai are sentimente rămase și că soția sa îl ține captiv într-o căsnicie nefericită doar pentru a-i face în ciudă.

Povestea se termină cu reîntâlnirea celor doi la Veneția unde fata își dă seama că e mai bine să îl lase să trăiască trist într-o viață de lux.