Nora Iuga - Lebada cu doua intrari

Pe 4 ianuarie 1931 de naște la București Eleonora Iuga, ce peste câțiva ani va adopta numele simplu de Nora. Provenea dintr-o familie de intelectuali așa că studiile sale au fost pe măsură, a urmat liceul Iulia Hașdeu, apoi Facultatea de filologie pe secția de germană unde i-a avut profesori pe George Călinescu și Tudor Vianu. A lucrat timp de un an ca profesoara apoi a devenit bibliografă la Biblioteca Centrală de Stat timp de nouă ani. Urmează apoi sa fie redactor la Editura Enciclopedică și ziaristă pentru două ziare germane extrem de populare la acea vreme. Incursiunea în literatură a a avut loc încă din tinerețe când ascultându-și tatăl cum canta la pian, a simțit nevoia să scrie versuri. Acestea s-au transformat și în volume cunoscute ca Vina nu e a mea din 1968, Opinii despre durere din 1980 sau Autobuzul cu cocoșați ce a fost pe culmile succesului în Germania. Din 2000 va avea funcția de secretară în Uniunea Scriitorilor  și va începe să traducă opere ale marilor scriitori germani și suedezi. Devine o scriitoare profesionistă iar acest lucru se vede prin numeroasele premii acordate, cum ar fi Premiul Friedrich Gundolf sau Premiul Revistei Cuvântul. Va reuși să primească și titlul de cel mai în vârstă blogger român, datorită blogului și revistei audio-video publicate trimestrial.

Romanul "Lebăda cu două intrări" a fost publicat pentru prima dată la editura Vinea în 2003, ediție ce o găsiți și pe site-ul nostru alături de edițiile Polirom din 2013 și 2017.

Considerată o carte destul de controversată pentru intimitatea de care dă dovadă, de data aceasta doamna Iuga a reușit să mențină cititorul pe drumul paginilor cu ajutorul detaliilor picante. Nu există semne de punctuație, timp sau spatiu, există un narator și câteva personaje ce vor străbate o viață de cotidian cum nu ați mai întâlnit. Imaginile pe care de abia apuci să le recreezi în cap sunt întrerupte de pasaje descriptive, așa că trebuie să fi foarte atent la aceste schimbări bruște. Joaca psihologică ce se produce nu are decât să vă facă să păreți prieteni de o viață cu personajele, iar locurile de întâlnire vi se pot părea atât de comune încât vă veți gândi cum ajungeți din nou acolo. Trebuie să aveți răbdare să construiți acest puzzle de episoade fabuloase, și credeți-mă nu veți regreta nimic.