Nora Roberts, născută la 10 octombrie 1950, în Maryland, este o cunoscută scriitoare americană, autoare a peste 225 de romane de dragoste.
În cartea "Trandafirul negru", cel de-al doilea volum al Trilogiei Grădinii, Nora Roberts continuă să urmărească viețile celor trei eroine principale. Acțiunea din prologul romanului este plasată în Memphis, Tennesse, în decembrie 1892, atunci când Amelia se pregătea de întâlnirea cu bărbatul iubit. În fața oglinzii își pregătea cu grijă vestimentația, fiind mai atentă la detaliile înfățișării ei decât fusese de luni întregi. Petrecu mai mult de o oră punându-și bigudiurile singură, buclându-și și aranjându-și cu meticulozitate părul. Pielea ei își pierduse strălucirea de-a lungul toamnei lungi și mohorâte, însă știa exact ce loțiuni i-ar fi redat luciul, căutând fardurile potrivite care îi vor colora într-o nuanță falsă culoarea obrajilor și a buzelor. Știa toate trucurile necesare pentru a atrage un bărbat precum Reginald Harper, altfel nu ar fi reușit să îl seducă în primă fază, ajungând mai apoi amantă lui. Era dispusă să folosească toate acele trucuri, pentru a reuși să-l seducă din nou. Nu mai venise de luni de zile pe la ea, fiind obligată să trimită mesaje în locurile unde își desfășură afacerile, implorându-l să vină să o vadă chiar și pentru puțin timp. Nu îi venea a crede că ajunsese să fie ignorată de el, după tot ceea ce făcuse, fusese, pierduse. Considera că îi oferise totul, nu se plânsese niciodată, nu îl refuzase niciodată, nu adusese vorba de niciuna dintre celelalte femei pe care le ținea. Îi oferise trupul ei în schimbul confortului casei în care trăia acum Amelia, a avantajelor de a avea servitori și podoabe scumpe, acestea fiind niște costuri destul de mici pentru un bărbat cu statutul și averea lui. Pierderea pe care o resimțea acum era deja mai mult decât putea ea suporta, neînțelegând de ce nu venise s-o aline, să jelească împreună cu ea pierderea copilului. După ce a născut, i se spusese că pruncul era deja mort, că așa se născuse. Însă, ea îl simțise mișcându-se, simțise când dădea din picioare, crescând viu sub inima ei. Inițial, era un copil pe care nu și-l dorise, însă, în timp devenise lumea ei, viață ei. La naștere îl auzise plângând, era singură de acest lucru, în unele nopți auzindu-l plângând după ea să vină să-l aline. Lumea din jur spunea că ar fi înnebunit, însă ea nu era nebună, repetându-și mereu acest lucru în timp ce umbla fără direcție în dormitorul pe care în trecut îl considera un palat al senzualității. Din disperare, ajunsese să meargă la o regină voodoo, pentru protecție și pentru mai multe informații. Plătise scump pentru o amuletă pe care o ținea sub pernă, pentru descântecul de ridicare din morți, acesta dând greș, deoarece era convinsă că pruncul trăia, informație susținută și de regina voodoo. Când văzuse pe fereastră că trăsură lui oprise în fața casei, se grăbi să îi deschidă ușa ea însăși, năpustindu-se asupra lui. După o discuție aprinsă pe tema copilului mort, acesta o anunță că nu mai poate fi nimic între ei, spunându-i că a fost cu ea doar pentru că avea nevoie de un fiu, nu din afecțiune, moment în care mințile i-o luară razna, urlând și smulgându-și isterică părul din cap urcă scările în rochia ei zdrențuită, murmurând un cântec de leagăn.
Cartea "Trandafirul negru" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Litera (2014) și Lider (2006).