Nossrat Peseschkian - Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie

Au existat de-a lungul vremii diverse metode orientale care au ajutat populația la relaare și la destindere. Încă din Antichitate, vechii grecii încercau să își găsească echilibrul interior, însă nu se știa la acea vreme despre psihoterapie sau despre pishologia asistată de un terapeut. Cu trecerea timpului, lucrurile s-au schimbat și au devenit din ce în ce mai complexe și mai interesante. Omenirea avea să cunoască progresul, să descopere fel și fel de noi metode de distragere, de petrecere a timpului liber, iar apariția tehnologiei avea să acopere din ce în ce mai multe nevoi umane.

Fel și fel de reprezentări artistice au contribuit la formarea unor idei și ideoogii cuprinzătoare, care vor servi individului drept manieră terapeutică și formă de exprimare a sentimentelor. Au existat, în istoria literaturii, nenumărate scrieri și prelegeri cu privire la acest aspect, iar autorii s-au întrecut în ipoteze și noțiuni despre terapie și psihoterapie, Totuși, gânditorii veacurilor trecute, aveau să ne informeze că mintea umană este, probabil, studiată cu atenție de secole întregi, iar rezultatul avea să fie întotdeauna diferit.

Psiholog și cunoscător al mai multor ramuri ale psihiatriei, ajunge să își pună cap la cap cunoștințele și să elaboreze fel și fel de tratate care vor servi drept sursă de inspirație mai apoi. Adesea, se inspiră din realitatea care îl înconjoară, după care apelează la manuscrise vechi și la fel și fel de surse de cunoaștere pe care le-a descoperit de-a lungul vremii.

El utilizează acum informații vechi și vine în întâmpinarea noastră cu o reinterpretare curioasă a acestora. Reușește să aducă un iz de nostalgie și să ne poarte în trecut, în Orientul Mijlociu, pe care de atâtea ori avea să-l viziteze. Cumva, autorul are curajul să afirme că literature este un mijloc terapeutic, care poate fi utilizat de toți aceia care cred în astfel de leacuri.

Poveștile orientale despre care ne vorbește scriitorul nostrum sunt privenite dintr-o regiune în care leacurile băbești stranii încă se mai folosesc la refacerea celor suferinzi. Fie că rana este una fizică sau una sufletească, e nevoie de terapie.

De-a lungul vremii, omul a cunoscut fel și fel de alternative medicale care i-au promos sănătatea absolute și veșnică. Leacul nemuririi însă nu a fost descoperit. Deși trupul este cel care se pierde de-a lungul vremii, sufletul rămâne intact și chiar ia alte forme și cunoaște alte dimensiuni, asta este ceea ce susține autorul nostru. El îmbină psihologia cu credința și spiritualitatea, iar rezultatul final este unul de-a dreptul extraordinar.

La o analiză mai atentă, vom observa că autorul nostru reușește să capteze lumea veche și lumea nouă în pledoariile sale și să ne întoarcă cumva la origini. Va fi extrem de criticat pentru curajul de a da naștere unei astfel de lucrări, dar va cunoaște aprecierea și faima totodată.

Astăzi, cartea este distribuită masiv pe piață, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în mai multe ediții: Humanitas (2004), Meridiane (2007), Politon (2010).