Octavian Goga - Cantece fara tara

Octavian Goga, născut la 1 aprilie 1881, la Rășinari, a fost un cunoscut poet român, politician de extremă dreapta, fascist și antisemit, fiind cel de-al 37-lea prim-ministru al României.

Debutează în ziarul Tribuna cu poezia "Atunci și acum", semnata "Tavi". În 1920, devine membru al Academiei Române, discursul de recepție aparținându-i lui Coșbuc. În anul 1924, Octavian Goga primește "Premiul Național de Poezie" și Premiul Mihail Sadoveanu pentru Proză.

În poezia "Fără țară", publicată pentru prima oară în anul 1916 în volumul de versuri "Cântece fără țară", avem de-a face cu o tematică de tip patriotic, ce reflectă viziunea autorului asupra destinului poporului român. Aceasta este formată din cinci strofe, fiecare a câte opt versuri, fiind organizate în două secvențe poetice. Prima secvență este formată din strofele I-IV, cea de-a doua fiind reprezentată de ultima strofă.

"Fără țară", scrisă în spiritul traditionalismului, abordează tema patriotică, alături de trecerea ireversibilă a timpului, precum și de spiritualizarea lumii satului. Este de remarcat și faptul că poezia lui Goga valorifică elemente formale și de conținut specifice esteticii tradiționaliste. Manifestat în perioada interbelică, tradiționalismul este o orientare literară a literaturii române către folclor și etnografie, cuprinzând trei curente, înrudite prin apropierea de tradiția rurală, și anume: sămănătorismul, poporanismul și gândirismul. Sămănătorismul, curent ideologic și literar, a fost constituit la începutul secolului al XX-lea în jurul revistei Sămănătorul, la apariția sa contribuind și interesul crescând care s-a manifestat în acea perioadă față de problema țărănească. La 2 decembrie 1901 apare la București primul număr al revistei, sub conducerea lui George Coșbuc și a lui Alexandru Vlahuță. Poporanismul, mișcare politică-ideologică de inspirație rusească, a fost întemeiat în anul 1890 de avocatul Constantin Stere, în spiritul curentelor tradiționaliste. Poporanismul a venit ca o manifestare reacționară contra dezvoltării capitalismului în România. Gândirismul, curent ideologic și filosofic, s-a format în România la începutul primelor decenii ale secolului al XX-lea, în jurul revistei Gândirea, de la care își trage și numele. La început, orientarea acestui curent a fost, atât la Cluj, cât și la București, spre avangarda artistică românească, ulterior, după venirea în redacție a lui Nechifor Crainic, orientarea culturală și ideologică a revistei "a curs" majoritar înspre tradiționalism, spre curente literare al ortodoxismului și al autohtonismului.

Tradiționalismul se concentrează pe conservarea valorilor autohtone și se caracterizează prin conservatorism, care-l îndreaptă spre clasicitate, prețuirea moștenirii culturale, a folclorului și a culturilor vechi. Din punct de vedere tematic, poezia "Fără țară" dezvoltă o direcție specifică liricii tradiționaliste - atitudinea paseistă. Astfel, versul - "C-am rătăcit să v-aduc vouă/Poveștile din țara mea" -  devenind pretext al călătoriei în timp, pentru recuperarea vârstei paradisiace. Pe lângă aceste lucruri, întoarcerea spre trecut se realizează prin prezența unor termeni ce compun câmpul semantic

Prezența unor termeni ce compun câmpul semantic, precum: "țară", "satul meu din deal", "al văduvelor din ardeal", "poveștile din țara mea"; realizează întoarcerea spre trecut; în același timp, personificarea - "eu sunt oftatul care plânge" denotând suferința absolută a eului.

Volumul "Cântece fără țară", în care este inclusă poezia "Fără țară" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Editura pentru Literatură (1969), Editura pentru Literatură (1965), Minerva (1970), Librăriei Scoalelor C. Sfetea (1916) și Helicon (1994).