Octavian Goga - Poezii
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
-50% Vezi detalii
Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, E. Lovinescu, Corneliu Moldovanu - Pagini de epopee
IN STOC
Pret: 
Volumul “Poezii” de Octavian Goga a apărut în anul 1905 la Institutul Tipografic și de Editură Luceafărul, din Budapesta, fiind volumul de debut al autorului și volumul în care acesta și-a adunat toate poeziile publicate în revista Luceafărul, fondată în 1902, la Budapesta.
Cea mai mare parte din poeziile din acest volum au fost semnate în revistă cu două pseudonime literare, ca “Nic. Otavă” sau “Octavian”, volumul fiind primul în care autorul se semnează pe numele său adevărat.
Prin acest prim volum, Octavian Goga face o adevărată radiografie a satului transilvănean de la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind un adevărat pictor în ceea ce privește personalitatea țăranului român, acesta oferind printr-un talent remarcabil un adevărat exercițiu monografic în care ține să prezinte în stilul liric momente grele din acea perioadă când țăranul era subjugat social.
Printre alte edituri care au publicat volumul, putem aminti de editura Cartea Românească, din colecția Pagini alese, 1943, în format broșat, editura pentru Literatură, 1963, în format cartonat, editura Minerva, 1981, în format broșat sau editura Curtea Veche, din colecția Biblioteca pentru toți – Jurnalul Național, 2011, în format cartonat, cu supracopertă.
Octavian Goga s-a născut la data de 1 aprilie 1881 în localitatea Rășinari, din județul Sibiu, fiind un însemnat poet, dramaturg, jurnalist, traducător și politician român, fost prim ministru al României și un membru titular al Academiei Române.
Crește într-o familie modestă din Transilvania, dar înzestrată din punct de vedere intelectual, tatăl acestuia fiind preot, iar mama sa învățătoare și colaboratoare pentru prestigioasele reviste “Familia” și “Telegraful Român”.
Octavian urmează cursurile primare în satul natal, iar din anul 1890, se înscrie la liceul sibian „Gheorghe Lazăr”, pe atunci “Liceul de Stat” din Sibiu. Urmează studiile până în 1899, când se transfer la liceul “Andrei Șaguna” din Brașov.
Studiile universitare le finalizează la “Universitatea din Budapesta”, unde studiază filosofia, pentru ca mai târziu să se înscrie la “Universitatea din Berlin”.
Debutează la începutul secolului XX în revistele “Tribuna” și “Familia”, unde se remarcă cu stilul marcant cu care scrie, fiind apreciat de mai mulți critici literari.
Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de volumele “Ne cheamă pământul”, 1909, “Din umbra zidurilor”, 1913 sau “Cântece fără țară”, 1916.
Volumul “Poezii” de Octavian Goga păstrează într-o oarecare măsură aceleași coordonate prezente în poeziile altor poeți din aceași perioadă cu poetul sibian, vorbind aici de Alecsandri sau de Coșbuc, doi poeți care au scris despre sat și despre pastelatele colori vii ale satului, păstrând însă aspecte joviale și ludice în construcția poeziilor și a imaginilor, din acest punct de vedere Goga fiind mai aspru, mai sceptic și mai realist în developarea imaginilor din poezie, el fiind cel care rezonează pentru toată durerea care apasă peste aceste pământuri și peste inimile zbuciumate ale țăranilor.
Poezia lui Goga păstrează în esență un sentiment de revoltă față de nedreptățile ce au acaparat pământul natal, un sentiment pe care l-a păstrat și care se propagă ca un cântec liric de o rezonanță puternică, fiind din acest punct de vedere o doină sau o odă închinată trecutului apăsat de nedreptate.
Toată această atmosferă de frământare și strigăt neauzit poate fi descifrată în poezia “De la noi”, unde versurile vorbesc de la sine : “Cu fruntea-n tărână, plângând azi ne vezi, /Din slavă, cerescule soare; /Rugamu-ne ție, azi sufletul nostru / Tu lasă-l departe să zboare. /Trimite și vântul, pribeagul drumeț, /El, crainicul bolții albastre, /Să ducă departe, pe aripa lui, /Cuvântul strigărilor noastre”.
Poetul are sufletul alături de colectivitatea sa rurală, fiind atașat de toate îndeletnicirile acestora, totul dus până în latura unei dimensiuni religioase, având în poezia “Plugarii”, un exemplu relevant : “La voi aleargă totdeauna/Truditu-mi suflet să se-nchine; /Voi singuri străjuiți altarul/Nădejdii noastre de mai bine”.
Poezia lui Octavian Goga se delimitează și de poezia sămănătoriștilor, el vorbind doar despre problemele cu care se confruntă țăranul, realizând în mare parte o rugăciune cerului pentru a schimba soarta neprielnică cu care acesta se luptă fiecare țăran iobag, acest lucru putând fi identificat în poezia “Clacașii”, poezia care prezintă esența sentimentului de apăsare și istovire, totul fiind supravegheat de o atmosferă înăbușitoare.
Sentimentul încarcerat din poeziile acestuia au totuși o speranță, toate aceste patimi pe care țăranul le duce în spate își așteaptă mântuirea, eul liric având o putere mesianică din acest punct de vedere, Goga visând la ziua în care țăranul se va elibera din constrângerile sociale.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro