Octavian Paler - Apararea lui Galilei

Octavian Paler s-a născut la 2 iulie 1926 în comuna Lisa din Brașov. Cu toate că a ajuns să fie cunoscut pentru bogata sa cultură, acesta provenea dintr-o familie destul de săracă. În scrierile sale chiar menționează că atunci când era mic, el nu avea jucării și singurul lucru care îl făcea fericit era obrazul tatălui său. După terminarea războiului a decis că trebuie să facă o schimbare în viața sa banală așa că a început simultan cursurile Facultății de Litere, Filosofie și pe cele ale Facultății de Drept din București.  După terminarea lor a ajuns Președinte al Consiliului Ziariștilor și Redactor-șef al cotidianului central România Liberă. După ce a tot publicat versuri în revista Luceafărul se decide ca în 1970 să publice volumul de debut, „Umbra cuvintelor” care îl va lansa în fața criticilor și a partidului. Urmează volume de filozofie și memorialistică cum ar fi ” Scrisori imaginare”, ”Viața ca o coridă” sau ”Aventuri solitare” care alături de celelalte zeci de volume i-au creat o imagine greu de uitat.

Cartea filosofico-politică ”Apărarea lui Galilei” a apărut în 1978 la editura Cartea Românească. Pe site-ul nostru poți găsi de asemenea și următoarele ediții: editura Albatros, 1997 și editura Polirom 2009 și 2013.

Pentru a înțelege ce se întâmplă în rândurile lui Paler, trebuie mai întâi să ne facem o idee despre cum a început să le scrie. Așadar, în 1978 autorul era membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, asta după ce îndeplinise și alte funcții politice în stat. În acea vreme cenzura era cel mai mare stres al artiștilor așa că s-a gândit să se opună. Cartea a fost și încă este un protest puternic dar subtil împotriva totalitarismului, dar sub formă de dialog cu Galileo Galilei. Cuvintele lui nu sunt doar o critică împotriva unui sistem asupritor ci și motive ale unui om care adoră viața și luptă împotriva inchiziției. Cercetarea acesteia este transparentă însă dincolo de ea întâlnim și mici pasaje despre teroarea creată de Securitate. O teroare colectivă care a atacat mințile oamenilor și a lăsat o pată neagră în sufletul lor. Era de ajuns să te facă să îți fie frică să spui ceea ce gândești pentru ca mai târziu să spui ceea ce ei voiau să audă. Dacă fără să vrei făceai contrariul, ajungeai să ai unghiile smulse și sufletul mutilat, doar pentru că voiai să fii liber. De asemenea, trebuia să ai o slujbă. Că vindeai la un magazin la colțul străzii, că erai cercetător sau scriitor, trebuia să ajuți economia țării orișicum. Idealul lor era să arate că noi, ca popor, avem același țel-înțelepciunea, și să dovedim celorlalți că pe măsură ce oamenii muncesc, tortura scade iar întemnițările tind spre zero.

Important este și de ce a ales să poarte acest dialog cu Galileo Galilei. Acesta a fost un înțelept al vremii sale, un geniu, care atunci când a demonstrat că Pământul se mișcă, inchiziția a fost profund atacată. Astfel a ajuns arestat într-un fel de exil unde era liber să se plimbe când și cum vrea însă doar într-un numit perimetru și fără vizitatori. Acolo și-a trăit ultimele clipe, și așa credea și Octavian Paler că i se sfârși destinul.