Octavian Paler - Desertul pentru totdeauna

Octavian Paler se naște în comuna Lisa din Făgăraș pe 2 iulie 1926, într-o familie sărmană dar care l-a iubit enorm. A urmat școala în satul natal, apoi a primit bursă la liceul Spiru Haret din București. Lucrurile nu au stat prea bine aici pentru că înainte de terminarea clasei a VII-a s-au certat atât de tare cu directorul școlii, care era unchiul său, încât a trebuit să se mute la Făgăraș. A fost promovat cu note maxime și a intrat la două facultăți, cea de filosofie și cea de drept, în București. După terminarea cursurilor, Tudor Vianu îl remarca și îi propune să fie profesor de estetică dar refuză și se angajează la Radiodifuziunea Română. Timp de 12 ani a redactat programe culturale, apoi trei luni a fost corespondent Agerpres în Italia. După revoluție a înființat împreună cu alți scriitori Grupul de Dialog Social, ce avea ca scop propaganda anti-comunistă, apoi va lucra pentru diverse ziare și reviste.

Lucrarea "Desertul pentru totdeauna" a fost publicată pentru prima dată de către editura Albatros în 2003, ediție ce o puteți găsi și pe site-ul nostru. Alături de aceasta vă bucura și de edițiile Polirom din 2009 și 2012.

De data aceasta îi vom cunoaște viața autorului mai în profunzime pentru că avem parte de un jurnal ce a fost scris zilnic din mai până în august. Structura este formată din două paralele opuse ca timp și spațiu. Prima dintre ele este cea în care Paler are 74 de ani și descrie fiecare zi începând cu vremea și terminând cu frica sa de moarte. Suferise un infarct și îi era teamă că odată cu trecerea timpului va apărea și al doilea, așa că pesimismul era punctul sau forte. Din cauza aceasta avea și coșmaruri ce aveau diverse semnificații in cărțile de specialitate, dar prefera să creadă că sunt din cauza somniferelor. A doua parte este cea în care ne povestește despre copilăria și adolescența sa și cât de greu i-a fost să se despartă de satul natal pentru a deveni un intelectual de București. Această schimbare bruscă l-a ajutat să înțeleagă ce e lumea de fapt pentru că toată viața trăise într-o bulă ce nu îi oferea oportunități. Printre aceste amintiri mai sunt înserate și fragmente dintr-o operă ce nu a ajuns să fie terminată, despre un sat pe nume Asybaris unde se întâmplau lucruri fantastice. Semnificația acestui sat era de fapt viața sa în care niciodată nu a crezut că va reuși să ajungă atât de departe.