Un azil de bătrâni la malul mării, izolat cumva de restul societății, o lume nebună, un tânăr inadaptat în căutarea sensului vieții, câteva personaje deosebite și o poveste dramatică despre viață și regăsirea sinelui. Povestea de mai sus este, pe scurt, rezumatul unui roman marca Octavian Paler. Apărut în 1984 pentru întâia oară, romanul este primit cu succes pe piața de carte din România. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale acestuia, dintre care amintim: Polirom (2008), Cartea Românească (1984).
Cunoscut pentru scrierile sale cu puternică tentă filozofică, Octavian Paler nu dezamăgește nici de această dată. În „Viața pe un peron" prezintă reflecțiile unui om solitar, spirit nestatornic, aflat în căutarea unui progres, a unei evoluții nedescoperite încă. De această dată, eroul lui Paler este diferit. Daniel Petric face parte din rândul artiștilor ratați, cu prea puțin talent pentru a cunoaște succesul, dar cu prea multă mândrie pentru a accepta înfrângerea.
Eroul ajunge în acest stabiliment ostil pentru a sculpta pietre funerare și cruci celor care mor la azil. Trecut de prima tinerețe, având experiența unei copilării triste, a unei școli de corecție și cunoscând câțiva ani de detenție, Daniel pare împăcat cu gândul că va locui aici.
Paler face un portret psihologic al personajului, victimă a unei vieți prea crude și cobai al unei societăți bolnave. Nebunia descrisă de autor este palpitantă și intrigă cititorul. Personaje colorate, care mai de care mai interesante se prindă prin acest cadru tragic și dezolant. Moartea și viața sunt puse în antiteză, iar titlul operei este o metaforă interesantă.
Petric nu este nici pe departe un om norocos, căci viața l-a încercat în fel și chip. El este prezentat asemenea unui străin, venit de nicăieri, care nu caută ceva anume, care pare resemnat cu tot și toate, dar răzvrătirile de moment nu par să îi dea pace.
Paler aduce în prim plan și alte personaje, fiecare având o poveste de viață, ascunzând secrete tulburătoare sau pur și simplu trăind departe de ochii curioși ai lumii exterioare. Măreția vieții este subiectul preferat al eroului, Petric susținând în fel și chip că poartă în suflet bucuria de a trăi, deși traiul nu i-a fost nicicând ușor sau îndestulat. Treptat, Daniel Petric își găsește liniștea, iar lupta lui se încheie lin, fără prea multe regrete ori frustrări. Eroul nu pierde competiția, ba chiar am putea spune că iese învingător, iar drumul său nu-i deloc unul abrupt.
Latura de filosof a lui Paler este simplu de descifrat, iar câteva reflecții ale autorului au rolul de a reîmprospăta acțiunea cărții. Imagini dezolante, oameni aflați pe patul de moarte, o luptă cumplită împotriva singurătății, o căutare permanentă, o călătorie spre nicăieri, toate acestea se regăsesc într-un manuscris excepțional.