Octavian Simu - Civilizatia japoneza traditionala

Octavian Simu s-a născut pe 10 iunie 1935 în satul sucevean Ilișești. Provenea dintr-o familie de clasă medie și așa se face că ajunge să urmeze Facultatea de Medicină din Iași. Profesează câțiva ani în zona Moldovei iar din 1961 se mută la București și se înscrie la Universitatea Populară pentru a învăța limba japoneză. Începe să scrie iar printre cele mai importante lucrări sunt Pecetea dragonului, Șamanismul- călătorie între două lumi sau Balanța cu umbre.

Cartea "Civilizația japoneză tradițională" a apărut pentru prima dată la editura Științifică și Enciclopedică în 1984. De-a lungul anilor cartea a fost reeditată în ediții precum cea oferită de Saeculum în 2004 sau Herald în 2011.

Dacă vreodată ați vrut să aflați cum trăiau japonezii odinioară și cum poporul lor era plin de cultură, tradiții și obiceiuri, atunci ați ajuns în locul potrivit. Cartea pare un basm pe capitole, așa de frumos ne povestește autorul trecutul lor. Cele mai importante lucruri pentru ei erau migala, ordinea și străduința iar sărbătorile, denumite matsuri, sunt de fapt un fel de a fi. De exemplu, Anul Nou a început să se sărbătorească de abia după cel de Al Doilea Război Mondial iar pregătirile încep cu 2 ianuarie. Oamenii își curăță casele, se aprovizionează, pentru că timp de o săptămână totul este închis, și își decorează casele. Totul este colorat, maiestuos iar templele atârnă 108 clopote la porțile lor. Următoarea sărbătoare importantă este cea a fetițelor pe 3 martie. Denumirea ei este Hinamatsuri și în traducere liberă înseamnă "Sărbătoarea păpușilor" iar oamenii cumpără atatea seturi de păpuși câte fetițe sunt în casă. Echinocțiul de primăvară este considerat sărbătoarea strămoșilor imperiali așa că locuitorii Japoniei merg la cimitir pentru a comemora trecerea în neființă a rudelor lor. Spiritul Chanoyu este și el prezent în cultura Țării Soarelui Răsare. Este vorba despre spiritul ceaiului și milioane de oameni își iau o pauză de viața cotidiană pentru a face sau a bea ceai. Pe 7 iulie este Sărbătoarea Stelelor, provenită dintr-o legendă veche ce portretiza doi îndrăgostiți ce personificau o prințesă și un pastor. Ei erau fericiți doar o dată pe an pentru că în rest îi despărțea Râul Căii Lactee.

Tezaurul lor a ajuns de renume mondial datorită atenției sporite pentru ceea ce practicau strămoșii lor. Respectul față de natură este cultivat de secole și chiar și astăzi sărbătoresc anumite momente, cum ar fi înflorirea cireșilor.