Olimpian Ungherea - Clubul cocosatilor

Olimpian Ungherea, scriitor prolific și publicist, s-a născut la Jugureni, în județul Prahova, pe 1 iulie 1937. După ce și-a petrecut copilăria în diverse zone ale țării, a absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila. A debutat în 1952 cu poezii și proză scurtă în ziarul regional "DRUM NOU" din Brașov. Ulterior, a obținut licența în Științe Juridice la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj și licența în Jurnalism la Universitatea din București, continuând cu un masterat în Criminologie. Cariera sa a fost marcată de activitatea în domeniul jurnalismului, unde a fost corespondent de presă, redactor și redactor-șef al revistei "PENTRU PATRIE" a Ministerului de Interne. A debutat în literatură în 1967 cu volumul "Bătrâna domnișoară n-are alibi". A scris peste 30 de volume, inclusiv 20 de romane și peste 1000 de povestiri, abordând teme precum criminalistica, spionajul și contraspionajul, precum și crimele organizate. Printre romanele sale notabile se numără "Versiunea maiorului Vlad" (1977), "Spovedania unui spion" (1982), "Egreta Brâncovenilor" (1986), "Capcană pentru asasin" (1993) și "Clubul Cocoșaților" (2000). Olimpian Ungherea a devenit membru al masoneriei în 1999 și a contribuit semnificativ la literatura masonică românească, lansând "Dicționarul Explicativ Masonic". A fost redactor-șef la Institutul pentru Studii și Cercetări Masonice și Mare Purtător de Cuvânt al Ritului York din România. Scrierile sale au fost apreciate pentru analizele psihologice profunde și pentru abordarea originală a tematicilor polițiste și masonice. Olimpian Ungherea s-a stins din viață la 16 martie 2012, dar moștenirea sa literară și masonică continuă să fie remarcabilă.

Cartea explorează perioada de tranziție din România, ultima decadă a anilor '80, caracterizată de schimbări majore și deschiderea către o eră nouă. Prologul folosește metafora unei "porți de altar" pentru a ilustra o perioadă de transformare și introspecție profundă în istoria țării. Autorul subliniază diversitatea umană a celor care au ales să intre în această perioadă de schimbare, evidențiind că există oameni buni și răi, deștepți și proști, nobili și ignobili. Se face un apel la înțelegerea și acceptarea diversității umane, precum și la evitarea judecăților superficiale și a divizărilor. Prologul se încheie cu o metaforă care invită la introspecție și autoevaluare, sugerând că adevărata schimbare poate veni doar prin confruntarea sinceră cu propriile acțiuni și responsabilități.

Cartea poate fi gasita publicata pe site de catre Editura Omega din anul 2000.