Oliver Lustig - Viata in imperiul mortii

Supraviețuitor al lagărului de la Auschwitz, Lustig ajunge în atenția publicului după ce își publică memoriile și face mărturisiri cutremurătoare despre perioada trăită în spatele sârmei ghimpate. Istoric și cunoscător al mai multor limbi străine, maestrul Lustig ne captivează cu o serie de mărturisiri șocante și reușește să ne trezească cele mai sumbre temeri.

La 1943, Germania domină lumea, iar războiul nebun al lui Hitler captivase Europa. Frica, sărăcia și tumultul unui războiul încrâncenat, dar nedorit erau constantele care predominau. Epurarea și exterminarea evreilor, crearea unei închipuite rase albe, pure, formată numai din germani autentici, sunt numai câteva dintre elementele care ne vor rămâne în minte permanent. Lucrările de istorie ne vor arăta cum au stat, de fapt, lucrurile în tabăra naziștilor și ne vor familiariza cu o filă neagra din istoria umanității, însă jurnalul lui Lustig este mai mult de atât. O lucrare nemaipomenită, realistă, dureroasă și plină de tristețe, construită în jurul unui eveniment care a marcat imaginarul european peste veacuri, va deveni nemuritoare.

Lustig este sincer, realist și povestește cu încrâncenare cele petrecute la Auschwitz. Viața de zi cu zi, rațiile de mâncare, mizeria, boala și moartea sunt constantele zilelor lui. Ascunde, sub salteaua mizerabilă din paie, un caiet în care notează zi de zi, oricât de sfârșit de oboseală ar fi. Zilele trecute greu, frigul se lasă odată cu seara, iar speranța e aproape pierdută, nemții par învingătorii unui conflict pe care ei înșiși l-au deschis, iar Hitler este mai puternic ca niciodată. Evreii sunt purtați din lagăr in lagăr, cei mai norocoși au primit de muncă și se pot bucura, fie și pentru scurtă vreme, de viață. Femeile și copiii sunt adesea înghesuiți în camerele de gazare, sub pretextul că vor face un duș și nu se mai întorc niciodată. Oricine sfidează cât de puțin autoritatea, este adus pe eșafod, în fața armatei SS și executat, fără drept de apel. Unii se sinucid, căci nu mai pot îndura atâta suferință, alții continuă să lupte, până când forțele ii vor părăsi. Unii vor să evadeze și chiar încearcă, dar sfârșesc sub o ploaie de gloanțe, alții cred in ziua de mâine și caută orice urmă de speranță dincolo de gardul electric. Viața în lagăr este un chin constant, dar faptul că sunt în viață, îi consolează și îi întărește pe prizonieri.

Lustig este lucid in dezvăluire și reușește să surprindă magistral cadre pe care le-am văzut în filme ori despre care ne-au povestit bunicii. Cumva, epopeea aceasta despre suferință și speranță reușește să ne trezească la realitate și să ne familiarizeze mai mult cu odioasa perioada a Holocaustului. Cartea de față este disponibilă pe site-ul nostru in mai multe ediții, după cum urmează: Editura pentru Literatură (1969), Editura pentru Literatură (1970).