Romanul ”Istanbul” a fost publicat de editura Yapi Kredi Yayinlari în anul 2003. Pe site-ul nostru te poți delecta cu varianta în română a editurii Polirom din 2011, sau edițiile în limba engleză de la editura Faber and Faber din anul 2005.
Istanbul, un oraș plin de povești de dragoste dar și de război, oraș ce a pătimit toată viața și totuși frumusețea și tradițiile sale sunt păstrate chiar și astăzi. Despre el ne vorbește Pamuk în acest volum, despre Istanbul și viața trăită aici, despre străzi cutreierate și transformările lor împreună ca două entități din aceeași natură.
Viața lui Orhan începe pe 7 iunie 1952 într-o familie unită la început dar care pe măsură ce trec anii începe să se dezbine. Tatăl său, omul care susținea familia avea aventuri destul de des, iar mama sa din această cauză devenise o persoană gri. Băiatul însă a observat aceste lucruri de abia când a crescut, el urmărind îndeaproape evoluția orașului și occidentalizarea lui. Familia îi părea un muzeu sumbru așa că mereu alegea să stea cât mai departe de ei, prefera să exploreze împrejurimile, să citească sau să scrie povestioare.
Orhan niciodată nu a părăsit orașul, i-a fost loial, l-a iubit, dar când familia sa începuse să se destrame, a fost trimis în casa unor rude din Cihangir, fără fratele său. Începuse să îl pasioneze pictura așa că a găsit o întrebuințare hoinărelii prin piețele aglomerate: să le surprindă pe o planșă. Era destul de pasionat de această artă însă totul s-a schimbat când a realizat că de fapt scopul său în viață este să scrie.
Toată copilăria sa este în acest roman însă ce s-a întâplat după merită scris într-o altă carte. După ani în care a încercat să dea contur poveștilor sale, în 1982 publică în sfârșit primul său roman ”Cevdet Bey și fiii” care contrar așteptărilor nu îi aduce nici faima și nici averea la care s-a gândit. Nu se lasă bătut iar în 1990 publică ”Cartea Neagră” care îl urcă în topurile celor mai bune cărți din Turcia. Însă cum nimic nu poate fi perfect, faima aceasta l-a adus în atenția criticilor care nu au avut chiar o părere bună despre cele scrise. Nici acum nu s-a lăsat intimidat și 8 ani mai târziu publică ”Mă numesc Roșu”, roman ce îi aduce faima pe întreg globul. De data aceasta criticii au fost mult mai blânzi pentru că acest roman Turcia este prezentată fără pete de sânge iar personajele sunt simple de înțeles.
Aceste opere remarcabile i-au adus autorului un palmares impresionant de premii, printre ele mai importante fiind: Premiul Nobel pentru Literatură în 2006, Ordinul Artelor și Scrisorilor din partea Franței în același an, Premiul Norman Mailes din partea Statelor Unite în 2010, iar din partea țării noastre, Premiul Ovidius în 2008.
La 71 de ani Pamuk încă își urmează visul așa că în 2020 a publicat cartea ”Orange” care conține o serie de fotografi din viața sa și pe care așteptăm cu nerăbdare ca o editură să o publice.