Orhan Pamuk - Muzeul inocentei

Născut în Turcia la data de 7 iunie 1952, Orhan Pamuk a devenit unul din cei mai apreciați scriitori turci din toate timpurile. Cu opere traduse în mai mult de 63 de limbi și publicate în nu mai puțin de 100 de țări, a reușit în 2006 să obțină prestigiosul Premiu Nobel pentru Literatură.

Autor al unora din cele mai celebre romane precum “Istanbul“, “Mă numesc Roșu“, “Muzeul inocenței“ sau “Viața cea nouă“, scriitorul a pășit încet, dar sigur, pe calea succesului încă de la publicarea primelor romane. Pe lângă activitatea de scriitor, activează și ca profesor de științe umane la Universitatea Columbia. În anul 2018 devine membru în Societatea Filozofică Americană. Un punct important al carierei sale îl reprezintă înființarea Parlamentului scriitorilor europeni, unde este fondator alături de Jose Saramango.

Reușește să dea lovitura cu romanul “Numele meu este roșu“, scrierea obținând o serie de premii internaționale. Deși în 2005 aproape este dat în judecată de către un partid turc, reușește să treacă peste acest episod și intră în topul celor 100 cei mai influenți oameni din lume.

Romanul “Muzeul inocenței“ a fost publicat inițial pe 29 august 2008 la editura Iletișim. Cartea are ca și subiect central povestea de dragoste dintre bogatul om de afaceri Kemal și o rudă îndepărtată mai săracă de-a sa, Fusun. Pamuk a relatat faptul că în timp ce pregătea romanul, asculta muzică turcească pe Youtube pentru o mai bună inspirație.

Kemal este logodit de două luni cu frumoasa Sibel, când o întâlnește într-un magazin pe Fusun, o fată care tocmai își cumpăra o geantă. În următoarea lună și jumătate cei doi au o relație romantică intensă și secretă. Deși Kemal se îndrăgostise de Fusun, decide să nege acest lucru, continuând mariajul cu soția sa.

Povestea devine una tragică atunci când Fusun se logodește și dispare, lăsându-l pe bărbat plin de disperare. Kemal decide să se despartă de Sibel, iar la scurt timp o reîntâlnește pe Fusun care se căsătorise și locuia cu familia ei. În următorii opt ani, Kemal continua să îi viziteze și să își declare dragostea față de femeie prin diferite moduri. După moartea tatălui ei, Fusun se desparte de soț.

Deși Fusun si Kemal doresc să se căsătorească după excursia făcută în jurul Europei, se pare că soarta are alte planuri cu ei. După o noapte de dragoste, aceștia sunt despărțiți pe vecie. Aflat în durere, Kemal decide să transforme casa iubitei sale pierdute într-un muzeu al inocenței, adunând acolo toate obiectele și amintirile care îi legaseră.

Romanul reprezintă una din cele mai superbe povești de dragoste din literatura de pretutindeni, scoțând în prim plan o dragoste care reușește să treacă dincolo de timp și de prejudecăți. În anul 2012, autorul a inaugurat la Istanbul “Muzeul inocenței“, devenit un adevărat simbol.

Criticii au apreciat faptul că romancierul a reușit într-un mod formidabil să spulbere granița dintre realitate și ficțiune, așternând pe foaie o poveste de iubire dincolo de imaginație. Cadrul tradițional al Istanbulului anilor 70-80 a susținut în mod excepțional povestea de dragoste.

Pe rafturile anticariatului nostru, romanul se regăsește sub următoarele ediții: Polirom (2010), Polirom (2015).