Despre Orson Scott Card
Născut la data de 24 august 1951 in Washington, Orson Scott Card este cunoscut pentru operele sale de science fiction, dar si pentru calitatile sale de eseist si critic literar. Tatal sau, Charles Ora Card, a fost fondatorul unei colonii mormonice din Cardston, Canada. Pasiunea lui Card pentru literatura a inceput inca din copilarie, atunci cand, mergând la biblioteca a descoperit genul science fiction. Inaintand in varsta, a devenit atras de carti despre profeți mormoni, arheologie, Holocaust și istoria medicinii. Operele filosofilor greci și romani precum Platon, Aristotel si Euclid l-au inspirat în cariera sa profesională. Pe perioada liceului a scris piese de teatru si si-a oferit voluntar serviciile ca misionar mormon în Brazilia. Atracția lui Orson Scott Card fata de cultura acestei tari este reflectata in câteva dintre romanele sale.
In 1977 a fost publicata prima carte, Jocul lui Ender, care a fost premiata cu medaliile Hugo si Nebula in ani consecutivi, Card devenind astfel primul autor de science fiction care a primit aceste doua premii. La jumătatea anilor 1980, Orson a scris scenarii pentru videoclipuri animate dedicate copiilor, pe baza Noului Testament și a Cărţii lui Mormon. În afară de science fiction, Card a compus lucrări si în alte genuri, cum ar fi groaza sau mister. De asemenea, a adaptat versiunea filmului The Abyss a lui James Cameron și cartea de benzi desenate Ultimate Iron Man a lui Marvel, dându-le o formă nouă.
Orson Scott Card a scris sub diverse pseudonime, Frederick Bliss, Brian Green, P.Q. Gump, Dinah Kirkham, Scott Richards, Byron Walley - declarând ca astfel a incercat sa impuna o identitate separată pe piață, însă recunoaşte că strategia nu a funcționat așa cum a sperat. In 2008 a primit premiul ALA Margaret Edwards pentru contribuţia sa in literatura dedicata copiilor. În 2005 acceptase să predea pe un post full-time la Universitatea Southern Virginia ca profesor la un colegiu de arte liberale din cadrul instituţiei, colegiu fondat şi condus pe precepte mormonice. Totuşi, impresionat profund de numeroase eseuri ale studenţilor săi în care aceştia povesteau despre părinţii lor, a decis să abandoneze cariera universitară şi să se dedice mult mai mult creşterii celui mai tânăr dintre copiii săi, reîntorcându-se la catedră în primăvara lui 2009.