Despre Oscar Wilde
Reprezentant al mişcării artă de dragul artei, născut pe 16 octombrie 1854 în Irlanda, la Dublin, Oscar Fingal O'Flahertie Wills Wilde a fost un scriitor - poet şi dramaturg - cunoscut îndeosebi pentru romanul Portretul lui Dorian Gray. De o isteţime şi excentricitate bine cunoscute în vremea sa, Oscar Wilde i-a mărturisit scriitorului francez Andre Gide că şi-a pus toată genialitatea în viaţa sa şi doar talentul în cărţile sale. Scriitorul era fiul lui William Wilde, cel mai renumit medic irlandez al timpului său specializat pe chirurgia urechii și a ochiului, care publicase cărţi despre arheologie şi folclor. Mama sa, care a scris sub pseudonimul Speranza, era poet revoluţionar şi mare cunoscătoare a mitologiei şi folclorului celtic.
Oscar Wilde şi-a început şcoala la Portora Royal School, urmând apoi şi Trinity College din Dublin şi Magdalen College din Oxford, unde a fost o figură strălucitoare nu doar ca personalitate şi isteţime, ci şi ca poet, câştigând în 1878 Premiul Newdigate pentru poemul Ravenna. S-a contaminat de ideea esteticismului promovat intens de Walter Pater, curent ce susţinea crezul punerii artei, al esteticului, deasupra oricărui alt principiu în artă şi, implicit, în viaţă. Lumea literară a Londrei era împărţită între a renega şi a îmbrăţişa această poziţie, iar Oscar Wilde devine pentru o vreme ţinta ironiilor publicaţiei Punch, care vedea în accentul pe estetism o trăsătură deloc masculină a artiştilor. Wilde se foloseşte de publicitatea creată şi publică imediat, pe cheltuiala proprie, volumul Poeme, prin care îşi reafirmă convingerile fidele artei de dragul artei. În 1882, Oscar Wilde se angajează să ţină conferinţe în Statele Unite şi Canada pe marginea subiectului şi trezeşte şi mai mult interes atunci când, ajuns în New York, afirmă la vamă că nu are nimic de declarat în afara geniului pe care-l posedă. Deşi presa îl lua peste picior cu mărinimie pentru posturile languroase în care poza, pentru costumul de catifea neagră şi ciorapii de mătase pe care le purta, poetul a străbătut timp de un an întreg continentul american inoculându-le ascultătorilor său preceptele viziunii sale despre artă şi frumuseţe. După aceea, s-a întors în Marea Britanie, unde a ţinut conferinţe despre impresiile pe care i le-a făcut America. În 1884 s-a căsătorit cu Constance Lloyd, cu care a avut doi copii: Cyril şi Vyvyan. Devine critic literar şi editor, publicând în 1888 Prinţul fericit şi alte povestiri. Cele mai importante cărţi au fost scrise spre sfârşitul vieţii - a trăit 46 de ani. Moare pe 30 noiembrie 1900 la Paris.