Nuvela “Crima lordului Arthur Savile”, “Lord Arthur Savile's Crime”, în limba engleză, de Oscar Wilde, face parte dintr-o colecție de nuvele și povestiri ce a apărut pentru prima oară în anul 1887, în revista “The Court and Society Review”, însă în volum, opera a apărut în anul 1891, la editura James R. Osgood, McIlvaine & Co, din Londra, Marea Britanie, fiind o nuvelă marcantă, care vorbește satiric despre o societate nobilă din epoca victoriană, în care personajul principal, Lordul Arthur Savile, află detalii despre viitorul ciudat care îl așteaptă, neputând să se bucure de o viitoare nuntă cu persoana iubită.
Povestea este una tipic englezească, cu decoruri învăluite în ceață, plină de cinism și de umor negru, totul fiind creat spre a atrage cititorul în mrejele operei și a-l ține cu sufletul la gură.
În România, romanul apare în anul 1969, la editura pentru Literatură, făcând parte din volumul “Portetul lui Dorian Gray”, iar printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Hermes, 1991, în format broșat, editura Humanitas, din colecția Cartea de pe noptieră, 2009, în format broșat, editura Crime Scene, 2009, în format broșat sau editura Gramar, din colecția Mondoro, 2018, în format broșat.
Oscar Fingal O'Flaherty Wills Wilde, pe numele său complet, s-a născut la data de 16 octombrie 1854, în capitala Irlandei, Dublin, Marea Britanie, fiind un însemnat scriitor, poet și dramaturg irlandez, adept al estetismului în literatură, fiind considerat unul dintre cei mai mari scriitori de limbă engleză.
Crește într-o familie de intelectuali irlandezi, tatăl său fiind un important medic, scriitor și anticar, iar mama sa o importantă jurnalistă și poetă a epocii.
Termină studiile elementare în Dublin, excelând în ceea ce privește studiul limbilor clasice, dar și în domeniul artistic, fiind atras de artele plastice și de desen.
Urmează cursurile universitare la Oxford, unde este atras de prelegerile legate de estetică ale lui John Ruskin, acesta ducând mai departe învățămintele cu ajutorul operelor de un puternic impact estetic.
Termină cursurile universitare în anul 1878 și se mută la Londra, acolo unde începe să scrie poezie, obținând premiul „Newdigate” pentru dezvoltarea esteticului în poezie.
Din anul 1887, începe să scrie proză scurtă și publică în anul 1888, o culegere de povestiri și nuvele de ficțiune sub numele de “Prințul fericit și alte povestiri”.
Printre cele mai importante opere semnate de celebrul autor irlandez, putem aminti de “A house of pomegranates”, “Casa cu rodii”, 1891, “The picture of Dorian Gray”, “Tabloul lui Dorian Gray”, 1890 sau “A woman of no importance”, “O femeie fără importanță”, 1893.
Nuvela “Crima lordului Arthur Savile” de Oscar Wilde reprezintă o operă care intervine pe coordonatele operelor englezești negre, care au la bază nobilimea din societatea victoriană, dar se amestecă și cu acțiunea polițistă sau cu cinismul.
Opera oferă o perspectivă complexă îndreptată înspre lordul Arthur Savile, personajul principal, care îl întâlnește în incipitul operei pe chiromantul (cititorul în palmă) Septimus R. Podgers, la o serată organizată de Lady Windermere, acesta aflând, în urma verificării liniilor din palmă, că va fi implicat într-o crimă, iar această veste îl face să se gândească la viitoarea lui nuntă cu Sybil Merton, fiind tentat să comită crima înaintea nunții pentru a trece peste acest blestem.
Fiind mânat de acest gând criminal, acesta încearcă să o ucidă pe o mătușă bătrână, pe nume Clementina, oferindu-i o pilulă otrăvită, ca și remediu pentru problemele acute de stomac, însă, chiar dacă mătușa acestuia moare și averea acesteia îi revine, acesta descoperă că pilula nu fusese ingerată, moartea survenind natural.
După această încercare eșuată, lordul i se adresează unui anarhist rus, care îi oferă un ceas în care se află o bombă, acesta alegând o rudă îndepărtată, decanul Chichester, ca și victimă, însă ceasul se dovedește a fi o glumă proastă, nefuncționând cum trebuie.
Disperat, acesta îl întâlnește pe Septimus, într-o seară și îl impinge în Tamisa, omorându-l, însă, totul iese la iveală mai târziu, atunci când se află că Septimus, nu era altceva decât un șarlatan care mințea lumea, spunându-le că este un iscusit cititor în palmă.
Opera a fost ecranizată în anul 1943, fiind regizată de Julien Duvivier și avându-i în rolurile principale pe actorii Thomas Mitchell în rolul lui Septimus sau pe Edward G. Robinson în rolul lordului Arthur Savile.