De profundis este o epistolă scrisă de Oscar Wilde în anul 1897 și publicată pentru prima dată în 1905. În fapt această scriere reprezintă o scrisoare elaborată de Wilde în timpul șederii sale în închisoare, adresată iubitului său de atunci Lordul Alfred Douglas ("Bosie" în scrisoare).
Contextul este unul foarte tabu pentru acea vreme. În 1891 Wilde a început o prietenie mai mult decât intimă cu Lordul Alfred Douglas, un tânăr și vanitos aristocrat. Pe măsură ce relația celor doi a devenit din ce în ce mai apropiată, familiile și prietenii lor i-au sfătuit să rărească întrevederile. Tatăl lui Alfred, Marchizul de Queensberry s-a certat de multe ori cu fiul său pe această temă, iar după moartea fratelui mai mare al lui Alfred chiar l-a amenințat pe acesta că-l va dezmoșteni daca va continua relațiile cu Wilde. După un scandal mare pentru acea vreme și un proces răsunător între tatăl lui Alfred și Wilde, primul are câștig de cauză, iar Wilde este condamnat la doi ani de muncă silnică în închisoare.
În prima parte a scrisorii, Wilde își reamintește începutul relației cu Alfred precum și viața extravagantă pe care aceștia o duceau până la încarcerarea lui Wilde pentru indecență socială crasă. Wilde acuză atât slăbiciunea sa cât și vanitatea lui Alfred în a se lăsa pradă acelor dorințe. În cea de-a doua parte, Wilde apelează la partea spirituală a lui, dezvoltată în mediul aspru al detenției și ajunge să se identifice chiar cu Iisus Hristos, pe care îl caracterizează drept un artist individualist romantic. Scrisoarea începe cu "Dragă Bosie" și se termină cu "Al tău afectuos prieten".
Wilde a scris această scrisoare între lunile ianuarie și martie ale anului 1897, aproape de sfârșitul detenției sale. Contactul între Wilde și Alfred a lipsit cu desăvârșire în acești doi ani de închisoare, Wilde suferind din cauza supervizării stricte din detenție, muncii fizice și izolării emoționale. Cu toate strădaniile sale, Wilde nu a reușit să trimită nici măcar o pagină din scrisoare în timpul detenție, din cauza noului guvernator al închisorii care a interzis acest lucru. Scrisoarea integrală i-a fost înmânată, totuși, la eliberare.
Wilde i-a dat manuscrisul jurnalistului Robert Ross (un fost iubit și prieten loial, într-un fel rival al lui Bosie) iar acesta a publicat-o în anul 1905, la cinci ani după moartea lui Wilde, dându-i titlul de De profundis.