Ota Kraus - Fabrica mortii

Cartea "Fabrica morții" a apărut pentru prima dată în limba cehă în 1947. În limba română apare în 1963 la editura Politică, ediție ce va fi urmată de Geminii în 1992.

Ota Kraus s-a născut pe 7 septembrie 1909 într-un mic orășel austriac. Familia sa era de origine evreiască și avea o fermă  iar el trebuia să învețe cum să fie mecanic. Înainte de toate a trebuit să facă stagiul militar, ceea ce e bine pentru că a primit un loc de muncă în Praga însă a preferat să devină directorul magazinului celui ce s-a jucat cu undele radio pentru a prinde trupele Gestapo, Eduard Fusek. Pe 15 martie 1939 începe războiul iar cei doi se implică în rezistența antinazistă. Nu aveau cum să scape, Fusek a reușit să fenteze doar pentru moment dar Kraus a fost arestat pentru că distribuia o revistă ce părea că are piese de radio în ea. Drumul a fost unul lung, prima dată a ajuns Pankrac, apoi la Hamburg și în diferite lagăre până ce a ajuns la Auschwitz în 1942. Avea numărul 73046 și stătea la B II D împreună cu Erik Schoen-Kulka. Descrierile amănunțite ale lui Kraus îți vor ridica fiori, nu e deloc ușor să îți reamintești iadul. Când au ajuns acolo și-au spus că trebuie să evadeze așa că au făcut un plac de atac. Au obținut permisul de lăcătuș și astfel puteau trece liberi pe oriunde, însă partea proastă este că au văzut toate ororile de acolo. Tot ceea ce vedeau notau și trimiteau prin scrisori soției lui Ota, iar cele notate le vom discuta și noi.

La Auschwitz erau 39 de lagăre despărțite în 3 secții: Auschwitz I unde era sediul administrativ, Birkenau unde erau camerele de gazare și Buna ce era folosit în scopul exploatării petrolului. Existau lagăre de femei și de bărbați, doar că la un moment dat nu s-a mai ținut cont fiindcă oricum înghesuiau 150 de oameni într-o cameră cam cât o sufragerie. Nu vreau să vă povestesc mai departe pentru că este horror, și marea problemă este că aceste lucruri au fost trăite de sute de mii de oameni.

Ota a reușit să scape și s-a întors acasă unde a devenit angajat al presei naționale Cehoslovace și a scris sute de articole despre război și holocaust. A vizitat locul terorii 40 de ani mai târziu în semn de răzbunare și a scris amintiri ce au fost reprimate și a ajuns un erou național. Din păcate la începutul anilor 2000 Alzheimerul a pus stăpânire pe el iar un an mai târziu s-a stins din viață.