Pe Otilia Cazimir o cunoaștem cu toții, este acea autoare care ne amintește de copilărie, de iernile la gura sobei din casa bunicilor, de zilele toride de vară, în care ne aventuram pe ulița din sat, de vremurile fericite ale acelor veacuri. Cunoscută drept scriitoare de lucrări dedicate celor mici, Cazimir impresionează și publicul adult, care o va venera și aprecia până la ultimele scrieri. Denumită metaforic și poeta sufletelor simple, avea să ne ofere câteva bijuterii literare, care vor rămâne moștenire în literatura universală.
Născută pe meleaguri moldovenești, într-o familie simplă, este atrasă de poezie și literatură încă de mică și dedică mare parte din timp scrisului. Creionează primele poeme la vârste fragede și alege întotdeauna natura drept cadru pentru scrierile sale. Avea să culeagă laurii succesului mai târziu și să colaboreze cu mai mulți scriitori celebri din țară și din străinătate.
Așa cum am menționat, la Otilia Cazimir simplitatea este cheia, iar lucrările sale sunt menite să ne determine să ne bucurăm de micile plăceri ale vieții și să învățăm să trăim echilibrat. Deși sunt relatate într-un limbaj simplu, ascund trimiteri către spiritualitate și către adevăratele valori ale vieții. Cei mici și cei mari vor fi cu totul cuceriți de aceste versuri duioase, melancolice, pe alocuri triste și nostalgice, iar cei mari vor reflecta la trecut, la vremuri pierdute, la amintiri uitate în sertarele memoriei.
Lucrarea de față este una dintre cele mai cunoscute pe care Cazimir avea să le semneze. Aici autoarea face un portret fascinant al satului românesc tradițional în miez de iarnă, când copiii merg la săniuș și revin acasă înghețați, dar fericiți. Bunicii și părinții îi așteptă nerăbdători, iar peste sat domnește o liniște cruntă, îmbrăcată în nostalgie. Autoarea are darul de a portretiza extraordinar iernile liniștite de la vatra satului, iar publicul va fi încântat să descopere acest tablou literar de iarnă. Adesea, personajele sunt construite din amintirile scriitoarei și inspirate din prieteni din copilărie ori cunoscuți cu care s-a intersectat de-a lungul timpului.
Versurile sunt atent croite, iar drumul personajelor prin iarnă este o metaforă pentru drumul acestora prin viață. Astfel, deși iarna poate fi grea, are părțile ei bune și pentru asta trebuie să-i fim recunoscători. Așa-i și-n viață, concluzionează indirect Otilia Cazimir.
Suntem încântați să ne întoarcem la vatra satului, să luăm parte la prepararea bunătăților, să ne bucurăm și să sărbătorim diverse sărbători, iar alături de eroii Otiliei ne întoarcem parcă la propria copilărie.
Tradusă în peste 5 limbi de circulație internațională, lucrarea ne va bucura și sub forma unor adaptă teatrale, iar numele autoarei va sta la loc de cinste între cele mai căutate ale literaturii universale. Pe site-ul anticariatului nostru, la numai un click depărtare, lucrarea este disponibilă în mai multe ediții, după cum urmează: Univers (1990), Art (2002).