Ovid Densusianu - Istoria limbii romane

Lucrarea “Istoria limbii române”, “Histoire de la langue Roumaine”, în limba franceză, de Ovid Densușianu, a apărut în anul 1901, la editura Ernest Leroux, din Paris, Franța, fiind prima lucrare de referință realizată de autor, scrisă în perioada în care acesta a studiat la Paris, astfel că o istorie completă a limbii române, până în secolul al XVI-lea, a fost scoasă în relief și pentru literatura franceză, acest lucru fiind poate unul dintre cele mai remarcabile aspecte, atinse doar de alți literați importanți, ca Dimitrie Cantemir sau Alecu Russo.

Având în vedere influențele care l-au ghidat înspre limbă și literatură, pe marele istoric român, acesta a avut un răgaz de inspirație marcantă, căci Alexandru Philippide, a fost cel care a scris o istorie a limbii române înainte de acesta, fiind ca un predecesor în schițarea elementelor marcante ce țin de istorie a limbii și a gramaticii românești.

Printre alte edituri care au publicat lucrarea, putem aminti de editura Științifică, 1961, în două volume cartonate, cu supracopertă sau editura Tipo Moldova, Iași, 2010, în două volume broșate.

Ovid Aron Densușianu, s-a născut la data de 29 decembrie 1873, în Făgăraș, județul Brașov, fiind un marcant filolog, lingvist, poet și istoric literar, unul dintre cei mai de seamă lingviști europeni ai secolului al XX-lea.

Ovid, crește în localitatea natală, având parte de o educație marcantă din partea tatălui său, profesor, fiind atras încă de mic, înspre latura artistică și scriitoricească.

Din anul 1880, până în anul 1890, Ovid studiază la mai multe instituții școlare din Brașov sau Iași, terminând liceul în capitala Moldovei, în anul 1890.

Din același an, 1890, studiază la “Universitatea din Iași”, din cadrul “Facultății de Litere”, finalizând cursurile de licență “magna cum laude”.

Din anul 1893, este numit profesor în Focșani, însă, mai târziu, alege să își continue studiile în Europa, în Germania și Franța, una dintre cele mai importante lucrări despre limba română, fiind scrisă în limba lui Molière.

Printre cele mai de seamă lucrări ale autorului, putem aminti de “Graiul din Țara Hațegului”, 1915, “Flori alese din cântecele poporului”, 1920, “Viața păstorească în poezia noastră populară”, 1922, 1923 sau “Raze peste lespezi”, 1924.

Lucrarea “Istoria limbii române” de Ovid Densușianu reprezintă o altă perspectivă scrisă de către un istoric literar, totul îndreptat înspre definitivarea unui punct comun pentru ideea de limbă română, din cele mai vechi timpuri și până astăzi, acesta având o altă perspectivă asupra ideei de limbă, limbaj, vorbind aici despre elemente relativ diferite, însă, care duc în aceași arie de activitate, ce nu poate fi ocolită, lexicul, limba, limbajul, fonetica și morfologia, fiind lucrurile comune care au persistat de la o lucrare la alta.

Ovid Densușianu vorbește în primul volum al acestei vaste lucrări, despre elementul autohton și despre ideea de limbă și limbaj, scos la iveală pe un spațiu geografic delimitat, vorbind aici despre peninsula balcanică, cea care îngemănează mai multe dialecte și mai multe limbi și limbaje, astfel că, acesta reușește să așeze pe un platou vast, mai multe influențe, cu care ideea de limbă românească, a reușit să dăiunuiască, o parte dintre cuvintele rămase în vocabularul românesc, fiind și astăzi regăsite în limbajul de zi cu zi.

Cele 9 capitole prezente în acest volum, prezintă o imagine de ansamblu asupra ideei de romanizare în spațiul balcanic, precum și o scoatere în evidență a elementului autohton, care fac limba noastră atât de diferită și deosebită, față de altele, asemănătoare.

Mai departe, autorul vorbește despre elementul latin din limbă și despre elementele de bază care stau la baza limbii, astfel că lexicul, fonetica și morfologia, sunt scoase în evidență de autor.

Având în vedere, schimbările teritoriale, limba a suferit și ea modificări, acaparând influențe slave, sârbești, maghiare sau poloneze, cele mai reprezentative influențe, fiind prezentate succint de autor.

Al doilea volum, pune în prim plan aspectele importante din definitivarea ideei de limbă și limbaj, din secolul al XVI-lea până la început de secol XX, autorul oferind aspecte de bază în creionarea ideei de limbă română în spațiul, de la nord de Dunăre.