Despre Ovidiu
La 20 martie 43 i.Hr., in orasul Sulmo (azi Sulmona), s-a nascut Publius Ovidius Naso, cunoscut si ca Ovidiu, considerat unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai literaturii latine. Este recunoscut pentru cele trei colectii de poezii: Heroides, Amores si Ars amatoria, precum si pentru Metamorphoses, un poem hexametric mitologic.
Tatal sau provenea dintr-o familie nobila si dorea ca el sa studieze retorica pentru practicarea dreptului. Dupa ce studiaza pentru scurt timp retorica, Ovidiu se dedica totusi carierei artistice. Dupa moartea fratelui sau, la varsta de 20 de ani, Ovidiu a renuntat la avocatura si a inceput sa calatoreasca la Atena, Asia Mica si Sicilia alaturi de prietenul sau, poetul Aemilius Macer. El a detinut functii publice minore, ca unul dintre cei trei capitali, ca membru al curtii Centumvirale si ca unul dintre decemviri litibus iudicandis, dar a demisionat pentru a fi poet, probabil in jurul anilor 29-25 i.Hr., decizie pe care tatal sau aparent a dezaprobat-o.
Dupa ce se intoarce la Roma, intra in cercul literar pe care il conduce Messalla Corvinus si duce o viata extravaganta lipsita de griji in mijlocul nobilimii romane.
Primii 25 de ani din cariera literara a lui Ovidiu au fost petrecuti in principal in scrierea poeziei in metru elegiac, cu teme erotice.
Operele sale sunt apreciate de inalta societate si imparatul Augustus se afla printre protectorii sai.
Pana la 8 d.Hr., el si-a incheiat cea mai ambitioasa lucrare, Metamorfozele, un poem epic hexametric din 15 carti. Lucrarea catalogheaza enciclopedic transformarile din mitologia greaca si romana, de la aparitia cosmosului pana la apoteoza lui Iulius Cezar. Povestile se succed in povestirea fiintelor umane transformate in corpuri noi: copaci, roci, animale, flori, constelatii etc.
In acelasi timp, a lucrat la Fasti, o poezie ce are sase carti in cuplete elegiace pe tema calendarului festivalurilor si astronomiei romane.
In anul 8 i. Hr., in perioada de apogeu al carierei sale poetice, Ovidius este chemat in fata lui Augustus, judecat sumar si exilat in orasul Tomis (astazi Constanta), aflat in Romania. Nu se cunoaste exact motivul exilarii sale. Din scrierile sale, motivul exilului sau a fost “carmen et error” - „un poem si o greseala”, sustinand ca greseala sa a fost mai grava decat omorul, mai daunatoare decat poezia.
In exil, Ovidiu a scris doua colectii de poezie, Tristia si Epistulae ex Ponto, care ilustrau tristetea si pustietatea lui. Fiind departe de Roma, nu a avut acces la biblioteci si, astfel, s-ar putea sa fi fost obligat sa renunte la Fasti, poezia pe tema calendarului roman.
Pentru a obtine gratia lui Augustus, Ovidiu a facut numeroase incercari, trimitand scrisori la Roma, insa fara succes. Chiar si dupa ce Augustus a murit, urmasul sau, Tiberius, nu a anulat edictul imperial.
Cauzele obscure ale exilului lui Ovidiu au dat nastere explicatiilor interminabile din partea expertilor. Textele medievale care mentioneaza exilul nu ofera explicatii credibile: afirmatiile lor par interpretari incorecte extrase din lucrarile lui Ovidiu. El insusi a scris multe referinte, oferind indicii obscure sau contradictorii.
Ovidiu a murit la Tomis in 17 sau 18 d.Hr. Se crede ca poemul Fasti, o poezie despre calendarul roman, pe care si-a petrecut timpul revizuind, a fost publicat postum.
In decembrie 2017, exilarea lui Ovidiu a fost revocata in mod oficial de catre consiliul municipal al Romei.