Ovidiu - Arta iubirii

Publius Ovidius Naso a fost unul dintre cei mai importanți poeți romani ai secolului I, după Hristos. Tinerețea și-a petrecut-o călătorind în Atena, Asia Mică și Sicilia, apoi a ajuns să ocupe funcții importante în tribunal. În jurul anului 25 Î.Hr. a renunțat la funcția sa pentru a incepe să scrie poezie, o meserie pe care tatăl său orator a dezaprobat-o cu strictețe. S-a căsătorit de trei ori până la vârsta de 30 de ani iar ultima sa soție l-a ajutat să parcurgă viața din timpul exilului de la Tomis, astăzi Constanța.

Primele sale scrieri au fost poezii erotice adresate ființelor mitologice ce și-au pierdut bărbații, ceea ce nu a fost chiar pe placul tuturor. Până în anul 8 D.Hr, Ovidiu finalizează cea mai importantă lucrare din viața sa, Metamorfozele, un poem de genul epic format din 15 capitole. Aceasta a fost că o enciclopedie ce pornea de la apariția cosmosului până la domnia lui Iulius Caesar și a reușit să devină rapid o lucrare ce va fi studiată chiar și după 2000 de ani.

Seria de elegii "Arta iubirii" sau "Ars amatorism" a fost scrisă în anul 2 după Hristos în limba latină. În România va fi publicată pentru prima oară în 1977 la editura Minerva, colecția Biblioteca pentru Toți. Va urma ediția Emis din 2002 și ediția Gunavia din 2009.

Cartea este adresată în exclusivitate bărbaților și conține trei capitole ce descriu pe rând cum să găsească o femeie, cum sa o păstreze, și cum femeia să câștige dragostea bărbatului. Primele două conțin reguli precum "nu uita de ziua ei de naștere", "nu întreba despre vârstă" sau "las-o să te dorească, dar cu limită". Similar, cartea dedicată femeilor le spune să fie precaute cu bărbații, să poarte machiaj discret pe stradă și strident în privat și să iubească din  suflet. Deși a fost scrisă acum peste 2000 de ani, regulile sunt aplicabile și în ziua de azi pentru că intenția să a fost mult mai profundă decât sclipirea ideii de moment. Aduce aminte povești precum "violul Sabinelor" pe care le consideră doar încercări eșuate de cucerire, ba mai mult sunt niste stânjeniri la adresa masculilor. Iubirea este asemănată cu serviciul militar căci bărbatul nu trebuie să iasă din cuvântul femeii și trebuie să fie supus o viață întreagă. Cu această ocazie, le sfătuiește pe femei să își facă bărbații geloși, chiar daca nu au cu ce, pentru a mai înfiripa focul dintre ei. Pe tot parcursul cărții, Ovidiu nu devine niciodată deplasat sau obscen, păstrează un limbaj și idei demne de un domn și le dezvoltă încât să înțeleagă oricine că acesta este adevărul. Chiar și în pasajele în care vorbește despre amor, limbajul este cizelat și controlat astfel încât să exprime dragostea. Totuși, la finalul ultimei părți găsim pasaje parcă rupte din Mamă Sutra  in care autorul le învață pe femei ce poziții sexuale ar fi optime în funcție de corpul lor și al bărbatului.

Lucrarea a avut un succes atât de mare încât a urmat și o continuare intitulată "Remedii pentru dragoste". De asemenea a fost subiect pentru protest în Florența anilor 1500 și a ajuns să fie arsă în public. O copie a fost păstrată totuși iar la începutul anilor '30 a fost confiscată la granița Statelor Unite. Nu se știe cum a ajuns din nou în circuit însă a devenit o operă studiată pe îndelete în universitățile de prestigiu.