P. G. Wodehouse - Greseala lordului Emsworth

P. G. Wodehouse sau cel ce a scris "Mulțumesc, Jeeves", "Un pelical la castelul Blandings" sau "Sezonul de împerechere" a fost unul dintre cei mai îndrăgiți umoriști și autori ai secolului al XX-lea. A publicat peste 200 de nuvele, 40 de piese de teatru și zeci de alte scrieri, și dura cam trei luni până să scoată o nouă carte. O vreme a lucrat pentru Saturday Evening Post, publicație unde au apărut pentru prima dată multe dintre scrierile sale, însă a hotărât că mai bine ar fi pe cont propriu. De asemenea era și un maestru al farselor, poate de aici și inspirația nemărginită și amuzamentul natural.

Colecția de povestiri "Greșeala lordului Emsworth" a fost publicată pentru prima dată în 1937 la editura britanică Herbert Jenkins. În limba română apare la editura Polirom în 2003 și 2012.

Cele nouă povești au apărut și separat în marile reviste ale anilor '30, cum ar fi Strand în Marea Britanie și Saturday evening post în Statele Unite. A durat ceva timp până ca volumul să fie tradus, mai ales că nu a durat mult până la începerea războiului, însă astăzi a ajuns pe meleagurile a peste 30 de țări. "Ukridge și casa de acasă" spune povestea personajului unanim ce ajunge la prietenul său Jimmy în toiul nopții. Îi povestește că i s-a părut o idee excelentă să închirieze casa mătușii Julia, doar că nu s-a mai gândit unde va dormi în continuare. Rămâne acolo și planul merge ceva timp fără probleme însă când se întâlnește cu o prietenă de a Juliei află că aceasta are să se întoarcă mai devreme acasă. Încearcă să își convingă chiriașii să plece și reușește doar când le spune că este o infecție de scarlatină însă Julie îi trimite o telegramă în care anunță și o excursie la Paris. Într-o noapte unul din foștii chiriașii începe să tragă cu arma în casă pe motiv că a văzut un hoț și, surpriză, era chiar mătușa Julie care reușește să supraviețuiescă ascunzându-se într-un dulap.

"Scrisoarea legii" are ca subiect principal Cupa președintelui. Aceasta era singura ocazie când cel mai bătrân membru al asociației putea să se îndrăgostească de o tânără ce îi cheltuia banii dar era acolo. Gwendoline Poskitt era numele lui și noua sa iubire se chema Wildmont, și puteau ajunge împreună doar dacă acesta câștiga cupa. Cu niște bani și vorbe bune spuse cui trebuie, bătrânul reușește și astfel se și căsătorește.

"Comoara îngropată" spune povestea Brancpeth ce vrea să se căsătorească cu iubitul sau, Muriel, însă tatăl ei are altceva în plan. Ea trebuie să își petreacă viața alături de moștenitorul lui Edwin Potter cu care avea o competiție ce consta în frumusețea mustăților. Brancpeth era o artistă desăvârșită așa că decide să îi facă un portret lui Potter în care să nu aibă mustață și astfel să nu o mai primească în familia sa.