Despre Panait Istrati
Panait Istrati s-a nascut in Braila in data de 10 august 1884, numele sau adevarat fiind Gherasim. A fost fiul Joitei Istrate, o spalatoreasa, si al lui Gherasim Valsamis, un contabandist grec originar din satul kefalonit Faraklata, pe care autorul nu l-a cunoscut niciodata. A copilarit In Baldovinesti, crescut fiind de bunica lui. Scoala primara a facut-o in Braila, unde a invatat 6 ani din care doi a fost nevoit sa-i repete. In 1896 a abandonat scoala, fiind astfel singurul scriitor din literatura romana cu numai patru clase primare. Dupa aceasta a urmat o perioada in care a ucenicit in diverse meserii: la un carciumar, la un brutar, la un vanzator ambulant, la un moment dat a fost si carbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Roman, a lucrat la Atelierele Docurilor, la Pescariile Statului si la Fabrica de Franghii. In tot acest timp Panait Istrati a citit tot ce i-a cazut la mana.
In 1904 a ajuns in Bucuresti si s-a familiriazat cu ideile miscarile socialiste pe care si le insuseste. A lucrat servitor, valet de hotel si infirmier de spital. Dupa putina vreme s-a intors in Braila unde a incercat sa-si castige existenta ca zugrav. In 1906 a fost arestat si condamnat sub acuzatia de rapire a unei minore, in urma unei relatii cu o fata de care se indragostise. Tot in acest an sunt datate primele sale incercari scriitoricesti, debutul fiind articolul Hotelul Regina publicat in revista Romania Muncitoare. Intre 1910 si 1912, tot in Romania Muncitoare, a publicat povestirile: Mantuitorul, Calul Balan, 1 Mai si Familia noastra. In 1907 a parasit Romania clandestin, la bordul unui vapor care avea destinatia Egipt. Aici a incercat de asemenea sa traiasca ca zugrav sau actor figurant. A mai calatorit in Siria si Liban. Perioada 1907 - 1913 a petrecut-o adesea intre cele doua tari, Romania si Egipt. A incercat sa deschida la Braila o crescatorie de porci pe care a inchis-o dupa cativa ani, in 1916, cand Romania a intrat in razboi.
In 1913 a ajuns la Paris unde a invatat limba franceza doar din dictionare, fara profesor. In 1920 Panait Istrati avea sa fie publicat in revista La Feullie cu patru articole. In 1920 a avut o tentativa de sinucidere, din care a fost salvat. Politia a descoperit in haina sa o scrisoare netrimisa catre scriitorul pe care il admira cel mai mult, Romain Rolland. Acesta l-a incurajat sa scrie, si astfel, in 1923, iese de sub tipar povestirea Chira Chiralina.
Atras de ideile socialiste, in 1927 a calatorit in URSS. Aici s-a intalnit cu scriitorul grec Nikos Kazantzakis care i-a devenit mai taziu prieten. Lumea pe care a vazut-o insa era cea a festivitatilor. Dupa un an petrecut in Grecia s-a reintors in URSS pentru a vedea de data aceasta adevarata viata a oamenilor de rand si adevarata natura a dictaturii lui Iosif Stalin. Acest lucru l-a facut sa se dezica de comunism in lucrarea Spovedania unui invins care a aparut in Paris in 1929. In 1930 s-a intors definitiv in Romania unde a publicat, dupa trei ani, eseul Omul care nu adera la nimic. A murit in anul 1935 in data de 16 aprilie la sanatoriul Filaret din Bucuresti, unde se trata de tuberculoza