Panait Istrati se naște la Brăila în 1884 și este fiul nelegitim al unei spălătorese și al unui contrabandist grec, Gherasim Valsamis. Comparat adesea cu scriitorul rus Maxim Gorki, Istrati dă de o inteligență nativă formidabilă, deși rezultatele școlare oglindesc altceva.
Își petrece adolescența lucrând ca ajutor de cârciumă, ori barman prin diferite buticuri de colț. Mai târziu, își dorește nespus să călătorească și pornește în aventuri și călătorii care îi vor schimba percepția despre viață și îi vor servi drept sursă de inspirație pentru operele sale.
Ajunge, astfel, în Alexandria, Cairo, Napoli, Paris și multe alte locații. În acest timp, citește, avid de cunoaștere, tot ce prinde și realizează că își dorește să devină scriitor. Având o înclinație spre limbi străine și istorie, aprofundează operele marilor clasici și schițează primele sale opere. În 1906 publică primul articol într-o gazetă locală, sperând să fie remarcat de clasa intelectualilor. În 1927 îl întâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis, care îl va menționa mai târziu în cea mai importanta opera a sa, „ Zorba Grecul".
Istrati reușește să surprindă publicul prin operele sale, însă mai marii literaturii române nu îl vor aprecia pentru realismul său. Nicolae Iorga s-a arătat în dezacord cu convingerile promovate de Istrati, considerându-l nedemn pentru elita scriitorilor. Nici Pamfil Șeicaru nu a avut sentimente mai pașnice față de Istrati, susținând că nu a putut duce la bun sfârșit lectura cărții „Chira Chiralina".
„Ciulinii Bărăganului” apare pentru întâia oară în 1921 și prezintă lumea în timpul Răscoalei din 1907. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Tineretului (1954), Ion Creangă (1972), Minerva (1974). Curtea Veche (2011), Jurnalul Național (2010).
Cartea este un elogiu adus tuturor care și-au găsit sfârșitul în timpul confruntărilor. Cartea se concentrează pe expunerea societății românești într-o perioadă de criză politică și expune viața de la țară în timpul răscoalelor țărănești de la începutul secolului. Scrierea îl are în centru pe Matache, stabilit în câmpia Bărăganului și trăind liniștit în ograda sa înconjurată de ciulini. Vestea morții tatălui său îl va răscoli puternic pe protagonist, care pornește într-o călătorie deosebită către locul de baștină al părintelui.
În incursiunea sa, Matache asistă la celebra răscoală din 1907. Revolta țăranilor este prezentată într-o manieră inegalabilă de Istrati, iar întregul roman este învăluit într-un aer sumbru. Sărăcia și mizeria celor care luptă pentru libertate și drepturi fundamentale, răscoala nebună a țăranilor nepregătite de luptă, moartea eroică a acestora și imaginea dezolantă lăsată în urmă, sunt elementele care vor impresiona cititorul.
În 1957 romanul va fi ecranizat, în regia lui Louis Daqui și va obține numeroase premii și chiar o nominalizare la Festivalul de Film de la Cannes.