Panait Istrati este unul dintre cei mai apreciați autori pe care România i-a oferit literaturii universale. Se naște la Brăila, într-o familie cu mari probleme emoționale. Fiul unui contrabandist și al unei spălătorese, nu pare să-și găsească locul niciunde și, prin urmare, se refugiază în literatură. Scrie și citește cât e ziua de lungă, dar nu speră să ajungă vreun mare scriitor. Totuși, pleacă din localitatea natală și ajunge să colaboreze cu nenumărate gazete și ziare, iar numele său devine din ce în ce mai cunoscut. Istrati călătorește în mai multe state europene și deprinde cu ușurință limba. Traduce apoi câteva scrieri ale unor francezi de geniu și se inspiră pentru romanele de mai apoi. Este atras de Flaubert și de scrierile pline de sensibilitate ale lui Zola. Cumva, se aseamănă cu aceștia, dar este mai original și pune mare accent pe locul în care își desfășoară acțiunea textelor sale.
Cartea prezentă este una dintre cele mai de preț pe care le-a scris de-a lungul vremii. Un soi de jurnal, plin de fel și fel de iluzii și de fel și fel de condimente narative, ne va cuceri și ne va purta în vremuri demult apuse. Pătrundem la Capșa, în Bucureștiul de odinioară, la masă cu Eminescu și Caragiale, ne plimbăm pe bulevardul Elisabeta și ne oprim, din când în când, la un ceai sau la vreo serată dansantă în casa Miței Biciclista. Cunoaștem iubirile și idilele veacului și asistăm la nașterea Junimii ori la dezvoltarea lumii elitiste din capitală.
Adesea, uităm că este numai un manuscris, căci avem impresia că suntem într-un film interbelic sau asistăm la o piesă de teatru, la Nottara. Cartea este plină de culoare, iar Istrati are darul de a ne face să ne îndrăgostim de scrierea sa. Liric, viu, sensibil – așa l-ar descrie criticii pe autorul nostru. El culege de la oameni, din cărți și locuri, din trăiri și momente și adună totul într-o carte, care va dăinui peste veacuri.
Astăzi, jurnalul acesta este studiat în marile centre universități, iar numele scriitorului este extrem de cunoscut în branșă. Istrati ne primește în lumea sa, ne conduce și ne lasă să îi fim alături în momentele de strălucire, dar și în cele de decădere. El ne învață să trăim, trăind.
În lucrarea sa, timpul nu se scurge, parcă stă pe loc, iar devenirea lui este simplă, liniară și încântătoare. Suntem cuceriți și ne lăsăm purtați de visul acesta literar de o splendoare nemaipomenită. Cartea va fi tradusă și în limba franceză, iar Istrati devine o figură de seamă în societatea internațională, din partea căreia primește nenumărate premii și distincții. Acum cariera sa ia o amploare extraordinară, iar numele său este pe buzele tuturor. În țară, jurnalul nu va fi atât de mediatizat la început, va căpăta atenție abia după moartea autorului. Pe site-ul nostru, la un click depărtare, cartea este de găsit în mai multe ediții, după cum urmează: Univers (2001), Univers (1999), Meridiane (1999).