Papus - Reincarnarea

Papus, născut Gérard Anaclet Vincent Encausse, a fost un medic, filosof, ocultist și ezoterist francez, fondator al  Ordinul Martinist modern, la finalul secolului al XIX-lea.

Cartea "Reîncarnarea", publicată în anul 1920, este o teză genială, scrisă de unul dintre cei mai eminenți dintre Maeștrii ocultismului, animat de o profundă compasiune pentru cei afectați de ideea morții. Doctrina reîncarnării este o demonstrație emoționantă a dreptății divine, și a bunătății Tatălui. Schimbarea ce survine în existența unei ființe în momentul morții este percepută prin prisma ideilor celor ce continuă să trăiască pe Pământ. În momentul morții, legăturile în plan fizic dintre cel mort și cei ce rămân în urma lui se rup, aceștia din urmă trebuind să găsească răspuns la întrebări fundamentale, răspuns ce depinde de maturitatea de gândire a fiecăruia. Dacă pentru foarte mulți oameni, moartea înseamnă sfârșitul a tot ceea ce Natura a realizat până atunci, sentimentele, afecțiunea, inteligența, totul dispare brusc, corpul redevenind materie vegetală, minerală sau se transformă în fum, pentru ceilalți, moartea constituie o eliberare, sufletul transformat în întregime în lumină, se desparte de corpul fizic, luându-și zborul spre ceruri, înconjurat de îngeri și entități spirituale benefice. Conform lui Papus, morții de pe Pământ sunt cei vii dintr-un alt plan al evoluției, natura fiind avară, nelăsând să se risipească în neant niciuna dintre creațiile sale. Atunci când o persoană dragă călătorește pe meleaguri îndepărtate, o urmărim cu gândul și cu inima împăcate. Cei ce mor nu dispar pentru totdeauna, fiind doar călători într-o altă dimensiune, în care vom ajunge cu toții, dacă vom evita disperarea și sinuciderea. Ființa umană își poate modifica planul existenței, adică poate muri pentru trei motive principale: pentru el însuși, atunci când moare celibatar, fără o ființă apropiată, în urma unui accident sau a unei boli; pentru cei apropiați, atunci când se sacrifică pentru a-și salva familia; pentru colectivitate, atunci când se sacrifică în mod voluntar pentru salvarea sau apărare patriei sale.

Reîncarnarea sau reîntruparea este reprezentată de reîntoarcerea Principiului Spiritual într-un nou înveliș material (pentru ființele omenești acest înveliș fiind întotdeauna un corp omenesc), aceasta putând avea loc atât pe planeta pe care și-a desfășurat ultima existență, cât și pe o altă planetă. Timpul care precede reîntoarcerea într-un corp fizic nu poate fi determinat, așa cum nu se poate stabili nici durata existenței terestre, acesta fiind un parametru personal, ca și intervalul de timp ce a precedat revenirea pe Pământ, proces dependent de o mulțime de factori. Înaintea reîntrupării pe o anumită planetă, entitatea spirituală este supusă unui proces de ștergere a memoriei existenței anterioare, învățăturile egiptene de acum peste 3000 de ani înainte de Hristos spunând că "înainte de a se naște, copilul trăit, iar moartea nu e un sfâșit. Viața este o continuă devenire (KEPRA-OU) și se desfășoară  asemeni zilei solare care reîncepe. Omul este constituit din inteligență (KHOU) și din materie (KHAT). Inteligența este luminoasă și se înveșmântează pentru a locui corpul cu o substanță care este sufletul (BA). Viața este un suflu (Niwan). Atunci când sufletul se retrage în BA, omul moare. Această primă moarte se manifestă în plan material prin coagularea lichidelor organice, golirea vaselor sanguine, dizolvarea materiei constituente a corpului. Prin îmbălsămare, toate materiile se conservă, inclusiv sângele, pe care BA le va reînvia după judecata lui Osiris. Suflarea este în slujba sufletului". Corpul fizic este simbolul reîntrupării pământene. Acesta este un suport triplu, susținând principiul instinctelor, cel al sentimentelor și forțelor astrale, și cel al forțelor spirituale și al mentalului.

Cartea "Reîncarnarea" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Dexon (2017) și Best Business (1998).