Unul dintre principalii scriitori suedezi din prima jumatate a secolului al XX-lea si moralist, Par Lagerkvist s-a nascut in Vaxjo, un orasel din Smaland, in sudul Suediei, si a fost fiul lui Anders Johan Lagerkvist, un functionar al cailor ferate, si al Johannei Blad. De la parintii si bunicii sai cu inclinatii pietiste., Lagerkvist a mostenit o credinta luterana simpla si neindoielnica. A studiat arta si literatura timp de doi ani, dar a abandonat studiile fara sa isi ia diploma.

Procesul de distantare de credinta bunicilor sai a fost dificil pentru autor. Acest lucru se vede in lucrarile sale ulterioare si in romanul autobiografic Gast hos verkligheten (1925, Oaspetele realitatii). Lagerkvist a debutat cu Manniskor, aparut in 1912. In anul urmator a vizitat Parisul, unde a luat la cunostinta de noile tendinte in artele vizuale. Pana in 1930, Lagerkvist a trait in Franta si Italia si, chiar si dupa intoarcerea sa in Suedia, a calatorit frecvent pe continent si in Marea Mediterana.

El a fost primul autor suedez important care a avertizat asupra pericolelor pe care Noua Germanie le reprezenta pentru Europa. Bodeln (1933, Calaul), care a aparut sub forma unei nuvele si a fost apoi adaptata intr-o piesa de teatru, pusa in scena de Per Lindberg, a fost o condamnare a amenintarii dictaturilor si a fascismului. In mod curios, numele si opera lui Lagerkvist nu au fost incluse in lista cartilor interzise in Germania din 1933.

Ca teme, printre scrierile sale din anii '30-'40, au dominat problemele morale si criza umanismului. Den knutna naven (1934, Pumnul inclestat) s-a bazat pe calatoriile autorului in Palestina si Grecia si a sintetizat viziunea sa umanista asupra lumii. In 1940, Lagerkvist a fost ales membru al Academiei Suedeze. In primii ani ai celui de-al Doilea Razboi Mondial, Lagerkvist a publicat doua carti patriotice, Sang och strid (1940) si Hemmet och stjarnan (1942).

Romanul alegoric Dvargen (1944, Piticul), despre dualitatile vietii, despre lupta dintre fortele creatoare si distrugere, a fost plasat in Italia Renasterii. Barabbas (1950, Baraba) a fost primul din cele sase romane istorice a caror actiune se petrece in Tara Sfanta si in Delfiul clasic. Salutata imediat ca o capodopera de numerosi scriitori, printre care André Gide, a fost in scurt timp tradusa in noua limbi si transformata in film in 1952. De asemenea, cartea a fost adaptata intr-o piesa de teatru in doua acte in 1953.

Mai multe dintre cartile sale din anii ‘60 abordeaza teme biblice sau mitice. Lagerkvist se autodefinea drept un "ateu religios". Printre alte povestiri care sondeaza intrebari religioase se numara Pilgrim pa havet (1964, Pelerin pe mare), care trateaza in mod simbolic singuratatea si cautarea umanitatii pentru credinta, Det heliga landet (1966, Pamantul sfant) si Mariamne (1967).

Lagerkvist a fost casatorit de doua ori. In anii ‘30 a trait in Lidingo, o comunitate insulara din apropierea Stockholmului. Prima sa casnicie a fost nefericita, iar in 1925 s-a casatorit cu Elaine Luella Hallberg, vaduva pictorului Gosta Sandels, care murise in mod tragic in Grenada. Scriitorul suedez a murit la Stockholm, la 11 iulie 1974. Materialele sale personale au fost mutate la Kungliga Bibliotek din Stockholm, pentru a nu fi citite pana la moartea sa. In 1977, Elin Lagerkvist a publicat jurnalele si insemnarile tatalui sau sub titlul Antecknat.

Opera: Manniskor (Oameni); Angest (1916, Angoasa); Onda Sagor (1924, Povestiri amare); Gast hos verkligheten (1925, Oaspete al realitatii); Hjartats sanger (1926, Cantece din inima); Det besegrade livet (1927); Bodeln (1933, Calaul); Sang och strid (1940); Hemmet och stjarnan (1942); Dvargen (1944, Piticul); Barabbas (Baraba, 1950); Ahasverus dod (1960, Moartea lui Ahasverus); Aftonland (1953, Evening Land); Pilgrim pa havet (1962, Pelerin pe mare); Det heliga landet (1964, Pamantul sfant); Det heliga landet (1965); Valda dikter (1965); Mariamne (1967).