Parinoush Saniee - Tatal celuilalt copil

Parinoush Saniee s-a născut în Teheran în 1949, o vreme în care încă mai era un strop de libertate. Tatăl său era și jurist dar și profesor și avea o bibliotecă cu mii de titluri pe care a îndemnat-o încă de mică să le citească. Va obține o diplomă în psihologie însă va alege asta ca a doua meserie, prima fiind în cadrul Ministerului Muncii din Iran. Prima sa operă publicată a fost "Cel care mă așteaptă" și a reușit să aibă succes încă din prima lună. Din cauza cenzurii multe dintre romanele sale au fost ori interzise ori scurtate în țara sa, dar au fost traduse în 26 de limbi și asta a ajutat-o să ajungă o scriitoare de best-seller. A scris zeci de opere însă doar trei au ajuns în țara noastră așa că așteptăm cu sufletul la gură următoarele cărți de neratat.

Romanul "Tatăl celuilalt copil" a fost publicat pentru prima dată în limba persană în 2004. În limba română apare la editura Polirom în edițiile din 2013 și 2017.

În centrul atenției îl avem pe Shabab ce la începutul cărții are frumoasa vârstă de patru ani. Era un copil inteligent, singura problemă era că încă nu pronunțase nici un cuvânt iar tatăl său începuse să îl considere rușinea familiei. Această problemă venea de la faptul că toți cei din jur îl descurajau, "Nu o să vorbești niciodată!", "Ești un prost!" sau "Ne e rușine cu tine!" erau doar câteva dintre remarcile agresive ce îl făceau pe băiețel să îi fie frică să spună ceva. Mama sa era singura care credea că nu are probleme însă era foarte protectivă, încerca să țină loc și de tată având în vedere că acesta se purta ca un necunoscut. Shabab avea două voci în capul său, pe Asi și Babi, ce de multe ori îi colorau viața alb-negru pe care o avea. Anii trec iar perspectiva din care vedem lumea este văzută din ochii unui băiat inteligent ce observă cât de imaturi sunt cei din jur. Atenția tatălui se mutase în dreptul celuilalt copil, Arash, care a fost instruit încă de mic să fie perfecționist, și astfel Shabab începe să îi spună propriului părinte "Tatăl celuilalt copil". În casa aceea trăiau oameni ce trebuiau să își facă datoria de cetățeni respectați în societate, în nici un caz oameni fericiți, iar acest sentiment de presiune constantă oprea și cuvintele micuțului să iasă pe gură. Într-o zi este lăsat în cabinetul unui medic și ajunge într-o familie de bătrânei. Acolo toți erau fericiți și nimeni nu avea nici o problemă cu defectul său și astfel și-a dat seama că familia sa este problema, nu el. Iubirea necondiționată a fost și încă este din păcate un sentiment greu de găsit și de asumat, așa că iată cum Shabab la vârsta de 20 de ani ne-a povestit pățaniile sale într-un astfel de mediu. Daca va găsi dragostea familială și curajul de a vorbi aflați din carte, și vă spun să va grăbiți pentru că băiatul are nevoie de ajutorul nostru.