Pascal Bruckner - Casa ingerilor

Pascal Bruckner s-a născut pe 15 decembrie 1948 la Paris dar copilăria și-a petrecut-o pe meleagul Elveției și Austriei. Școala totuși a terminat-o la Lyon iar Universitatea la Paris, unde a obținut și un doctorat despre emanciparea sexuală. Din 1986 începe să predea în Statele Unite, mai exact la New York și este redactor al editurii Grasset până în 2020. Nu a reușit să stea prea departe de scandalurile din presă pentru că în 2015 a fost dat în judecată pentru defăimare însă a fost destituit de instanță. Implicarea sa NATO și pentru pacea Israelului cu Palestina au reușit și ele să îi caute nod în papură.

Aventura în lumea literaturii începe în 1975 odată cu romanul Fourier ce nu a fost chiar pe placul publicului. Totuși nu s-a lăsat bătut și la doi ani distanță a publicat Nouă dezordine amoroasă ce a reușit să ajungă în topuri. Urmează apoi o serie de romane ce au reușit să îl facă recunoscut pe plan internațional, iar printre acestea se numără Copilul divin, Hoții de frumusețe sau Căpcăunii anonimi.

Romanul "Casa îngerilor" a apărut pentru prima dată în 2012 la editura franceză Grasset. În limba română apare la un an distanță la editura Trei în varianta broșată și broșată cu supracopertă.

Antonin Dampierre este un tânăr agent imobiliar, și pentru că totul trebuie să fie perfect în percepția lui, are și o mică obsesie pentru curățenie. Totuși accesele de furie mai apar din când în când, ele având rădăcinile dintr-o vizită în Austria. Nu voia să îmbătrânească, și totul s-a amplificat când s-a întors la Paris și a observat cum bătrânii bețivi ies noaptea pe străzile orașului și reușesc să denigreze peisajul. Erau inutili în societate și trebuiau exterminați așa că Antonin începe să născocească un plan pentru a-i face să dispară. Se înscrie voluntar la Casa Îngerilor, un loc unde oamenii străzii își găseau liniștea, construit de Isolde de Hauteluce. Ziua îi hrănea și le vorbea frumos iar noaptea plănuia cum să îi facă să dispară. Și cum roata se întoarce de fiecare dată, urâciosul nostru a avut parte de același tratament. În disperarea de a face străzile curate se vede pus în același plan cu oamenii străzii. Oglinda se inversase iar el ajunsese să trăiască în mizerie uitând astfel de luxul de altă dată.