Pascal Bruckner, născut pe 15 decembrie 1948, în Paris, este un scriitor, eseist și filosof francez, una dintre vocile proeminente ale intelectualității franceze contemporane. A scris atât romane, cât și eseuri, multe dintre ele fiind traduse în numeroase limbi, printre cele mai cunoscute numărându-se: "Luni de fiere", "Hoții de frumusețe" și "Tirania penitenței. Eseu despre masochismul occidental".
Cartea "Iubiro, eu mă micșorez!", publicată pentru prima oară în anul 2007, îi are în prim-plan pe Solange, o fată bogată, frumoasă, roșcată, ce are 1.85; și pe Leon, un bărbat simpatic, orfelin, cu o înălțime de doar 1.66. În nuvela sa, Bruckner abordează teme complexe într-un mod accesibil și plin de umor negru, explorând dilemele existențiale ale omului modern prin prisma unei relații de cuplu în care personajul masculin suferă de o transformare literară: începând să se micșoreze fizic, până devine de dimensiuni minuscule. Dragostea dintre Solange și Leon este una nebună, oarbă, totală și rodnică, primul dintre cei patru copii ai cuplului făcându-și apariția la doar nouă luni de la nuntă. Însă, cu fiecare copil născut, Leon scade zeci de centimetri, devenind, spre disperarea lui, din ce în ce mai mic în ochii celor pe care îi iubește. Această situație bizară este folosită de autor pentru a analiza relațiile de putere, fragilitatea masculinității și echilibrul fragil dintre partenerii aflați într-o relație romantică. Micșorarea lui Leon poate fi văzută din punct de vedere simbolic precum o reflecție asupra pierderii controlului și a influenței pe care bărbatul o poate resimți într-o societate modernă, în care dinamica de gen și rolurile tradiționale sunt în plină schimbare. Bruckner descrie un tip de vulnerabilitate masculină care este rar discutată, dar care este de multe ori simțită profund, mai ales când vine vorba de relații romantice. Stilul de scriere al lui Bruckner este unul ironic, combinând introspecția filosofică cu o narativă accesibilă, dar cu multe straturi. Deși romanul poate părea la o primă vedere comic, acesta este, de fapt, o reflecție profundă asupra fricii de pierdere a autonomiei, de alienare și de schimbare. Tonul cărții este ludic, însă, în același timp, îl obligă pe cititor să reflecteze la subiectele importante ale vieții, precum dragostea, intimitatea și relația dintre corp și identitate. De-a lungul poveștii, situațiile absurde în care este pus protagonistul oferă spațiu pentru ironii fine asupra convențiilor sociale și asupra felului în care ne raportăm la cei dragi atunci când trec printr-o transformare radicală.
Leon, protagonistul romanului, care începe să se micșoreze, este o figură care evoluează de la un om obișnuit, încrezător în sine, la o ființă din ce în ce mai vulnerabilă și dependentă de partenera sa. Solange, la rândul ei, trece printr-o serie de transformări interioare, fiind pusă în fața unei situații care îi testează răbdarea, loialitatea și dorința de a continua relația pe care o are cu Leon. Transformările lor scot în evidență tensiunile subtile care există în orice cuplu, mai ales când unul dintre parteneri își pierde poziția de "forță" în relație, fie ea fizică, emoțională sau psihologică.
În romanul său, Bruckner îmbină umorul absurd cu reflecții profunde asupra condiției umane, oferind cititorului atât o lectură amuzantă, cât și o ocazie de introspecție, fiind recomandată persoanelor care apreciază o narațiune neconvențională, cu un substrat filosofic.
Cartea "Iubito, eu mă micșorez" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru într-o singură ediție, și anume: Trei (2008).