Patrick Modiano - Bulevardele de centura

În 2014 a primit Premiul Nobel pentru Literatură însă nu mulți au auzit de el. Patrick Modiano s-a născut pe 30 iulie 1945 la  Boulogne-Billancourt în Franța, la scurt timp după terminarea războiului. Părinții săi trăiseră o viața ca în filme până la nașterea sa, viața în castel, petreceri cu mafioți sau afaceri ilegale pe sub mână, însă toate astea trebuiau să capete un final. Copilăria sa va fi tumultuoasă din cauza mamei care îl va muta pe el și fratele său, Rudy, în grija altor oameni dar și din cauza tatălui său care va dispărea din peisaj și va lăsa o pată pe inima lui Patrick. După ce va pleca de pe băncile școlii se va împrieteni cu Raymond Quenea care va fi prima sa legătură cu lumea literară. Acesta îl va duce la petreceri ale editurii Gallimard și îl va învăța tot ce trebuie să știe pentru a publica un roman. Ca un elev exemplar, Modiano va publica primul său roman ”La Place de l'Étoile” în 1967. Acest avânt va câștiga din primul an premiile Roger-Nimier și Feneon, așa că motivația va fi enormă pentru a continua pe această cale. În cele peste 40 de romane, autorul va aborda teme precum: abandonul, filosofia sau dragostea neîmplinită și le va expune în cărți precum: ”Flori de ruină”, ”Călătorie de nuntă” sau ”În cafeneaua tinereții pierdute”.

Romanul ”Bulevardele de centură” a fost publicat pentru prima dată pe 6 octombrie 1972 la editura Gallimard, în limba franceză. În limba română, prima ediție a fost publicată trei ani mai târziu la editura Univers (colecția Globus) apoi de editura Polirom în 2014.

Ne aflăm la începutul anilor 70 când facem cunoștință cu un tânăr pe nume Serge Alexandre. Acesta se crede un scriitor strălucit și merge la hanul Clos-Foucré pentru a-i ajuta pe cei ce au probleme în domeniu și cei ce vor să evolueze. Aflat la marginea pădurii Fointainbleu, începe să îl vadă și pe tatăl său în mulțimea din jur însă poate se întâmpla asta din cauza peisajului mistic. Îl chema baronul Chalva Deyckecaire și nu l-a mai văzut de când în urmă cu zece ani a încercat (real sau metaforic) să îș împingă pe liniile metroului într-una dintre călătoriile lor la Paris. Acest tată pare să nu își amintească nimic despre vechiul incident dar și mai rău, nu își recunoaște nici măcar fiul și se lasă urmat de vocea sa. Din cauza discuțiilor din cadrul grupului, emisiunile, regizorii și avocații sunt pregătiți să îi arunce în fața unui pluton de execuție, așa că singura dorință a lui Alexandre este de a-și salva tatăl.

Cei doi se întorc la Paris pentru ca tatăl să poată fugi în Belgia sub un alt nume. Acesta este punctul culminant al acestei căutări fără noimă. Din teamă, sau din dezamăgire, preferă să revină la viața sa solitară și capătă o nouă dimensiune. Preferă ca tatăl său să devină făptura monstruoasă care îi apare în vise sau călăul sufletului său, pentru că numai așa viața sa poate continua fără prea multe abateri de la drum.