Patrick Suskind s-a născut în primăvara anului 1949 în orașul bavarez Ambach. Provenea din familia unui jurnalist recunoscut și din descendenții protestantului Johannes Brenz, așa că genele sale nu aveau cum să nu îi aducă noroc. A studiat istoria medievală și modernă la Munich dar nu a obținut niciodată o licență în domeniu ci a preferat să se mute la Paris. Aici a început să scrie scurte nuvele și scenarii care nu au ajuns niciodată publice, însă în 1981 a dat lovitura. Publică piesa pentru teatru radiofonic ”Bassul dublu” ce în timpul record de un an a fost jucată de mai bine de 500 de ori. În 1985 va avea loc apogeul său când va publica romanul ”Parfumul”. Timp de nouă ani a fost bestseller iar filmul lui Tom Tykwer a fost la fel de impresionant. Din 2006 însă nu ne-a mai uimit cu nimic însă timpul nu este pierdut.
Colecția de eseuri ”Despre iubire și moarte” a fost publicată pentru prima dată în limba germană în 2006. În limba română apare la doar un an distanță oferită de editura Humanitas, ediție ce va fi urmată de cea din anul 2015 a aceleiași edituri.
Tristan și Izolda, Amfitronul sau Florile râului sun doar trei dintre subiectele ce vor fi abordate în această carte plină de pasiune dar și morbiditate. Totul începe însă cu diferite viziuni despre dragoste și câteva anecdote personale din viața sa ce conturează ce e bine și ce e rău. Fiind la o petrecere a văzut un cuplu care în ciuda a tot ce se întâmpla, prefera să se comporte ca și cum ar fi singuri, ceea ce a fost de prost gust. Continuă apoi cu relatarea scriitorului Thomas Mann despre pasiunea lui pentru un chelner numit Franzl. Aceste exemple sunt analizate prin prisma filosofiei lui Platon și sunt numite frenezia și dragostea platonică.
Continuă apoi cu relatarea poveștilor ce au adus moartea. Kleist și Goethe au avut gânduri de suicid din cauza vieților amoroase ce nu mergeau prea bine, ceea ce i-a transformat în niște monștrii în căutare de iubire adevărată.
Finalul eseurilor este unul apoteotic. Suskind compară două istorii mitologice, adică pe Orfeu și pe Iisus. Ambii s-au aventurat înspre moarte din cauza iubirii lor, chiar dacă era diferită, însă Iisus ajunge să fie criticat pentru asta fiindcă s-a concentrat prea mult pe plan social-politic. Orfeu a avut curaj să se aventureze înspre Hades, el știa doar să cânte însă gândindu-se că ar fi singura șansă de a-și salva iubita, pe Euridice, a decis să meargă înainte orice ar fi. Iisus nu a fost așa, el oricât ar fi suferit pentru poporul său, întotdeauna s-a bazat pe puterea divină ce avea într-un final să îl salveze, iar asta spune multe despre el.
Multe lucruri interesante veți afla din această carte, și sigur vi se va părea captivant cum dragostea învinge moartea dar în același timp și moartea învinge dragostea.