Patrick White - Bila vrajita

Patrick White a fost un scriitor australian de origine britanică, care de-a lungul carierei a publicat douăsprezece romane, trei colecții de povestiri și opt piese de teatru. În anul 1973 a câștigat "Premiul Nobel pentru Literatură", fiind singurul scriitor australian căruia i s-a acordat acest premiu. 

Cartea "Bila vrăjită", publicată pentru prima oară în anul 1966, spune povestea a doi frați gemeni, Waldo și Arthur Brown, accentuând fațetele relației lor simbiotice. Acțiunea romanului are loc în suburbia ficțională a lui White, Sarsaparilla, un cadru folosit adesea în cărțile sale, cum ar fi "Riders in the Chariot". Cartea are un ritm lent, cu puțină acțiune, narațiunea concentrându-se asupra frământărilor interioare ale personajelor principale. Volumul este împărțit în patru capitole, fiecare fiind narat în stilul limitat omniscient la persoana a treia; de departe, cel mai mare fiind cel de-al dolea, care expune punctul de vedere al lui Waldo Brown, urmat de un capitol în care sunt expuse trăirile lui Arthur.

Relația dintre cei doi frați este una mutual dependentă și antagonistă, Waldo fiind rece și extrem de rațional, în timp ce Arthur mai cald și mai instinctiv, astfel încât împreună reprezintând două părți conflictuale și complementare ale naturii umane. Romanul începe în momentul în care cei doi frați s-au întors în casa copilăriei, amândoi fiind acum ieșiți la pensie. De cele mai multe ori, între cei doi există un conflict, Waldo considerând că din cauza lui Arthur oamenii cred că sunt doi frați ciudați. Însă nu doar atât, acesta mai este învinovățit de fratele său pentru multe dintre eșecurile lui, doarece crede că din cauza lui Arthur nu a reușit să-și atingă propriile obiective. Deși este prezentat ca un om simplu, el are de fapt mult mai mult succes decât Waldo, lumea iubindu-l datorită bunătății sale, scriind chiar și poezie mult mai bună ca cea a fratele său.

Mai apoi, narațiunea întoarce cititorul în timp, pentru a afla mai multe despre viețile celor doi frați. Waldo nu reușește să își facă prieteni sau să-și găsească dragostea adevărată, viața lui desfășurându-se în biblioteca orașului, scriind poezie de slabă calitate. În schimb, Arthur, fără a fi fost la școală, lucrează întâi într-un magazin, apoi într-un garaj, devenind foarte apropiat de două femei datorită deschiderii și dorinței sale de conexiune adevărată. Fratele său a fost mereu gelos pe el, dar prea mândru pentru a o recunoaște, trezindu-se într-o competiție indirectă cu Arthur, în mod ironic, ajungând să fie mereu cel ce pierde.

Titlul cărții se referă la acele mici sfere de sticlă pe care Arthur le poartă mereu cu el, care sunt pentru aceta niște bile vrăjite, simboluri ale întregului univers în budism. El dă celor două femei pe care le iubește câte o bilă: lui Dulcie - care își numește unul dintre copii după el, și doamnei Poulter - care crede că Arthur i-a salvat sufletul. Bineînțeles că atunci când Arthur vrea să îi dăruiască o bilă fratelui său, acesta îl refuză, hotărându-se să o păstreze pentru el. Dăruirea și păstrarea bilelor simbolizează înțelepciunea și bunătatea pe care Arthur le dăruiește de-a lungul vieții sale. Romanul lui White transmite cititorului că este bine să fie luată în considerare mereu dualitatea tuturor lucrurilor, dar și că perspectiva noastră poate ajunge să păteze percepțiile asupra realității.

Cartea "Bila vrăjită" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Orpheus (1993) și Univers (1974).