Patrick White - Ochiul furtunii

Patrick White, născut la 28 mai 1912, a fost un scriitor austriac, laureat cu "Premiul Nobel pentru Literatură" în anul 1973. Debutează în cariera literară cu roman "Happy Valley", publicat în anul 1939 în New South Wales, remarcându-se influența lui D.H. Lawrence și a lui Thomas Hardy. De-a lungul anilor, White și-a exprimat tot mai mult opiniile cu privire la chestiuni politice, literare și de altă natură, în scrisori adresate editorului "Sydeny Morning Herald". De la sfârșitul anilor 1960, acesta s-a implicat în diverse proteste, inițial împotriva recrutării pentru războiul din Vietnam, aceasta fiind o abatere destul de mare pentru cineva care provenea dintr-o familie pastorală bogată care susținea în mod tradițional valorile conservatoare, anglo-australiene.

Cartea "Ochiul furtunii", publicată pentru prima oară în anul 1973, spune povestea octogenarei Elizabeth Hunter, cândva o femeie foarte frumoasă și plină de viață, care acum se afla imobilizată la pat, în somptuoasa ei locuință din Sydney.

Metafora "ochiul furtunii", care dă numele volumului, este genială, funcționând în mai multe moduri, deoarece caracterul distructiv al unei furtuni poate, de asemenea, să înlăture degradarea, aducând oportunități de reînnoire după ea. Deși romanul a fost publicat într-o perioadă de frământări: de la războiul din Vietnam și mișcarea anti-război, la provocările de autoritate și conservatorism, mișcări pentru drepturile civile și feminism, rivalități ale superputerilor exprimate în Cursa Spațială și Războiul Rece, conflictul din orientul Mijlociu și instabilitate postcoloniala; la fel ca și casa lui Elizabeth, volumul nefiind este atins de aceste evenimente. Opuleța reședinței Hunter, care în cele din urmă se estompează, nu este un refugiu sigur. Ca ochiul unei furtuni, casa este înșelător de pașnică și fundamental răuvoitoare, populată de grotesc și egoism. Doamna Hunter este înconjurată de trei asistente, sora Santis, sora Manhood și sora Badgery - care trebuie să fie la dispoziția ei încontinuu; avocatul familiei, domnul Wyburd, compromis din cauza indiscreției sale din trecut și o soție cu o viziune diferită asupra "condiționării etice"; menajera, Lotte Lippman, care a fugit de Hitler dând peste un alt tip de opresiune, de data aceasta autoimpusă de vinovăția supraviețuitorului; și cei doi copiii ai ei, Sir Basil Hunter și Prințesa Dorothy de Lascabanes - care își doresc ca propria mamă să moară pentru a putea pune mâna pe moștenirea lăsată de aceasta. Chiar și pe patul de moarte, Elizabeth exercită o influență puternică asupra toturor din jurul ei. Fiul ei, Basil, este un actor cunoscut, iar fata sa, Dorothy este căsătorită cu un prinț francez, însă amândoi au nevoie de bani, ăsta fiind unul dintre principalele motive pentru care s-au întors în casa părintească. Sunt două personaje slabe și vulnerabile, foarte bine descrise de White. Experiența autorului se vede de pe urma caracterizărilor personajelor sale, care sunt realizate în așa fel încât transformă romanul într-o lectură captivantă. El portretizează întreaga poveste aproape perfect, fiecare propoziție fiind foarte bine construită. Descrierile din carte sunt adesea succinte, autorul fiind brutal de sincer în evaluarea personajelor sale și a motivelor acestora. Romanele lui White trebuie citite mereu urmărind modul în care acesta se joacă atât cu ordinarul și extraordinarul, cât și cu fizicul și metafizicul.

Cartea "Ochiul furtunii" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru într-o singură ediție, și anume: All (2016).