Paul Auster - Trilogia New York-ului

Paul (Benjamin – pseudonim) Auster s-a născut la data de 3 februarie 1947, la Newark, New Jersey, SUA. El este scenarist, regizor de film, romancier, autobiograf, autor, profesor universitar, prozator, eseist, poet, traducător american, soț, tată și reprezintă (printre alții) postmodernismul. Paul este de origine evreu, făcănd parte dintr-o familie de evrei din pătura de mijloc a societății, proveniți din Polonia. După o perioadă de studii în Europa, Paul se întoarce în America pentru a studia la Columbia University, iar în timpul studiilor scrie articole pentru „Daily Spectator” și face o serie de traduceri din limba franceză a unor lucrări ale lui Jean Genet. Își întrerupe pentru o scurtă perioadă studiile în anul 1967 pentru a se întoarce la Paris, apoi își ia licența în anul 1969 în literatură comparată și limba engleză, la Columbia University. Se pare că dragostea față de Paris revine în anul 1971 când se mută acolo, însă devenind prea dificil din punct de vedere financiar, se întoarce la New York în 1974. El traduce lucrări a unor nume precum: Jean Paul Sartre, Edmond Jabes, Stephane Mallarme, Maurice Blanchot. Temele pe care el le abordează în romanele sale sunt adesea legate existențialism,  o perpetuă căutare a identității, a sinelui și a semnificației personale. O parte dintre cele mai apreciate lucrări ale sale sunt: „Trilogia New York-ului”, „Palatul Lunii”, „Cartea iluziilor”, „Muzica șanselor”. El este considerat unul dintre cei mai autentici și distinși autori de literatură contemporană (și nu numai), iar opera sa a fost tradusă în peste treizeci de limbi în întreaga lume. A câștigat expunere prin seria de povești cu detectivi experimentali „Trilogia New York-ului” care conține următoarele: „Orașul de sticlă” (1985), „Fantome” (1986) și „Camera încuiată” (1986). A debutat cu un volum de poezii intitulat „Descoperirea” (1976) și o altă publicație numită „Invenția solitudinii”. Cea din urmă face parte din seria sa de memorii personale și autobiografii, la care se alătură următoarele „Jurnal de seară” și „Raport din interior”. Pe lângă publicații, cărți, poezii, scenarii, el a scris de asemenea și versuri pentru piese precum „Natty Man Blues”. Fiind unul dintre cei mai apreciați, multi-talentați artist-autor, a câștigat și o serie de premii și distincții, dintre care amintim: „Premiul Morton Dauwen Zabel” (1990) de la Academia Americană de Arte și Litere; premiul „John William Corringhton” pentru excelență literară (1996); a fost ales ca „Fellow” al Academiei Americane de Arte și Științe (2003); „Premiul Prințul de Asturias pentru Literatură” (2006). Tot în 2006 a fost ales la Academia Americană de Arte și Litere pentru Literatură.

„Trilogia New York-ului” a fost publicată în anul 1987, iar astăzi o regăsim la noi în anticariat în edituri precum: „Universul” (2007), „Univers” (1998), „Art” (2015).

Această trilogie conține „Orașul de sticlă”, publicat în anul 1985, despre scriitorul Daniel Quinn, care își publică lucrările sub pseudonimul William Wilson. Datorită sau din cauza faptului că apar niște telefoane greșite (oare?), ajunge să fie numit detectiv particular Paul Auster și va fi angajat să îl apere pe Peter Stillman de tatăl acestuia care poartă același nume. Quinn acceptă oferta și își asumă noua personaliate, foarte asemănătoare cu cea a eroului creat de către el în romanele sale polițiste (detectivul Max Work). Stillman – tatăl – este un bătrân îndoctrinat de religie, dus la extrema fanatismului, care își abuzează fiul (pe Stillman), lovindu-l când încerca să spună ceva și izolându-l timp de 9 ani într-o încăpere, singur, cu scopul de a-l găsi pe Dumnezeu. Quinn ajunge să înnebunească, adâncindu-se mult prea mult în acest caz și pierzându-și propria identiate când lucrurile îi scapă de sub control.

Cea de-a doua poveste este „Fantome”, publicată în anul 1986. Personajele poartă aici nume de culori: Blue, Black și White. Blue este un detectiv angajat de domnul White pentru a-l spiona pe domnul Black. Blue se dedică total meseriei, astfel că se mută chiar peste drum de casa lui Black și ajunge să îl urmărească zi și noapte și scriind rapoarte amănunțite despre activitatea acestuia. După mai bine de un an, Blue se hotărăște să îl înfrunte pe Black, dar și pe White, a căror personalități se întrepătrund în mintea lui.

Cea de-a treia poveste „Camera încuiată” a fost publicată în același an cu „Fantome” și reprezintă o încercare a autorului de a lega primele două povești. Fenshawe dispare pentru o biografie, iar soția lui îl sună pe fostul său coleg și prieten din copilărie pentru a-i spune despre această întâmplare și faptul că acesta și-a lăsat manuscrisele. Colegul lui Fenshawe publică manuscrisele acestuia, se căsătorește cu soția prietenului său își asumă treptat viața lui. În final, decide să pornească în căutarea lui Fenshawe și a propriului sine.