Paul Ekman este unul dintre cei mai importanți psihologi ai Statelor Unite și în același timp și un scriitor prolific. A absolvit trei ani de studii universitare, apoi a început să îl fascineze terapia de grup astfel înscriindu-se din nou la universitate și dezvoltând un test despre cum oamenii răspund la terapie. A servit doi ani în armată ca psiholog șef apoi a devenit cercetător în condiționarea operantă a comportamentului verbal al pacienților. Din 1957 începe să publice des diferite articole și studii, iar în 1994 publică și prima sa carte: Natura emoției.
A reușit să devină cunoscut în întreaga lume și lucrările sale au o importanță deosebită astăzi, mai ales pentru cei ce studiază acest domeniu. De asemenea, a ajutat marile corporații cu angajarea unor psihologi competenți pentru nevoile lor, a participat la seminarii recunoscute internațional și a cercetat atât de multe detalii ale naturii umane încât nici nu avem timp să le povestim.
Cartea "Minciunile adulților" a fost publicată pentru prima dată la editura W.W. Norton& Company în anul 1985. În limba română apare la editura Trei în 2009 și 2011.
Omul a învățat să mintă încă de pe vremea când a învățat să vorbească pentru că până la urmă, cine știe care este cu adevărat adevărul?! În fiecare zi ne învârtim în diferite cercuri sociale și ascultăm diferite povești, și cu siguranță ai întâlnit și tu oamenii ce se dădeau zmei însă de fapt erau feți-frumoși sau invers. Minciuna este prezentă peste tot, de la copii până la cei care ne conduc și oamenii ori o simt ca pe ceva îngrozitor ori o agrează pentru că nu au altă soluție. Uneori minciuna a fost folosită ca armă, alteori pentru apărare și chiar pentru a reuși să ajungi la scopul propus. Dacă vă doriți să aflați adevărul, atunci ați ajuns în locul potrivit pentru că aici veți descoperi tehnici de neuitat. Paul Ekman a fost colaborator la FBI și CIA pe acest domeniu, iar dacă vă pasionează serialele trebuie să știți că el a fost în spatele Lie to me. La bază există două tipuri de minciuni: ascunderea și falsificarea, și indiferent cum încerci să o cotești, tot într-o zonă neagră ajungi. Cel mai important lucru este să ști cum să prinzi mincinosul. Există atât de multe indicii în acest sens, de la expresiile faciale până la ce a mâncat cu o zi în urmă și trebuie doar să le analizezi puțin pentru că le vei reține ușor. Poligraful nu este un detector de minciuni ci mai degrabă un analizant al stresului și corzilor vocale adică doi factori ce sunt indicii potențiali în minciună. Chiar și el mai dă rateuri dar corpul niciodată nu o va face decât dacă mincinosul știe prea bine cum să ascundă asta. Mulți cred că nu vor fi prinși niciodată așa că încep să nu mai dea atenție propriilor vorbe și îi poți prinde cu mâța în sac imediat, alții își reprimă emoțiile și devin stane de piatră. Cartea va fi o provocare interesantă pentru oricine o citește pentru că după terminarea ei veți începe să observați comportamente diferite și vă veți întreba mereu: Oare mă minte?