Cu siguranță ai auzit măcar o dată de Paul Feval. ”Misterele Londrei”, ”Mănușa de oțel” sau ”Lupul alb” sunt doar câteva dintre operele ce l-au făcut celebru. Dar cum a ajuns aici?
Feval s-a născut pe 29 septembrie 1816 și a primit o educație maiestuoasă, astfel că în 1836 avea să devină avocat după ce a studiat la Universitatea din Oxford. Tatăl său a murit când el avea doar 10, banii familiei erau din ce în ce mai puțini, iar el își schimbase comportamentul. În colegiu începuse să își etaleze cu ușurință ideile despre monarhie, însă asta l-a trimis în casa unchiului său care va avea grijă să aibă un comportament demn de un bărbat. După ce termină facultatea sare dintr-o meserie în alta iar unchiul său deja îl trage la răspundere pentru că nu reușește să își câștige existența. Începe să scrie cu pași mici iar în 1841 publică în revista din Paris ”Clubul sigiliilor”. Editorii revistelor mari îl remarcă și vor o operă care să semene cu ”Misterele Parisului” a lui Eugene Sue. Au participat mulți la acest concurs, iar rezultatul a fost un dezastru. În 1844 însă un anonim trimite manuscrisul cu ”Misterele Londrei” și cere să fie publicat sub pseudonimul Francis Trolopp. Succesul a fost unul de proporții iar in același an autorul pleacă la Londra pentru a aduna informații și a scrie volumul 2. Toate acestea l-au adus pe același loc cu contemporanul său, Alexandru Dumas, chiar dacă stilurile erau complet diferite. După ce începe să editeze o revistă cu denumirea Jean Diable, la fel ca romanul său, și a scris multe povestiri pline de mister și aventură, aceasta a devenit un exemplu pentru Arthur Conan Doyle, faimosul creator al lui Sherlock Holmes. În 1875, după ce termină al șaptelea roman din seria ”Fracurile negre”, Feval își pierde toată averea, o comoară de peste 800.000 de franci, și a început să își rescrie romanele pentru a le aduce într-o lume mai actuală. Nu a mai fost la fel pentru că cititorii știau deja despre ce este vorba, așa că a abordat o temă religioasă. În 1882 când ar fi crezut că nu mai are ce să se întâmple, suferă un accident și este paralizat fiind incapabil să mai scrie și moare pe 8 martie 1887.
Romanul ”Fiul diavolului” a fost publicat în 1862 sub numele original în limba franceză ”Jean diable”. În limba română romanul a fost publicat la editura Dexon în 2018 (3 volume) și la editura Logos Star în 1994, de asemenea în 3 volume.
Jean Diable este un celebru bandit englez. El are și un frate, Comte de Belcamp, cu care seamănă izbitor din punct de vedere fizic, dar moral sunt doi poli opuși. Autorul nu oferă un răspuns clar la întrebarea ”Nu sunt cumva una și aceeași persoană?” și ne introduce într-un mister de proporții. De exemplu atunci când după câteva crime Jean Diable moare pe o schelă ai putea crede că cele ce urmează a fi făcute ar fi opera fratelui său. Cronologia este inversată tocmai pentru a ne induce în eroare și pentru a ne concentra pe detaliile anchetei în desfășurare.