Despre Paul Goma
Născut în judeţul Orhei, Basarabia, pe 2 octombrie 1935, al doilea fiu al lui Eufimie şi al Marei Goma, ambii învăţători, Paul Goma a cunoscut de mic nevoia de a fugi de sub stăpânirea comuniştilor, atunci când familia sa a încercat să se refugieze în România odată cu cedarea Basarabiei către URSS prin pactul Ribbentrop-Molotov. Au fost prinşi, însă, înainte de a trece graniţa. Tatăl a fost arestat în ianuarie 1941 și deportat în Siberia, însă în 1943 familia află că este prizonier la Slobozia, Ialomiţa. În ianuarie 1944 familia Goma fuge în Transilvania, ascunzându-se prin sate din zona Sibiului, reuşind până la urmă să facă rost de acte false. În 1946, Paul Goma devine elev la Şcoala Normală Andrei Şaguna din Sibiu
Anticomunist de mic, elev în clasa a zecea la liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, a fost chemat la sediul Securităţii şi reţinut timp de opt zile pentru că susţinuse în şcoală cauza unor persoane cu fuseseră arestate din cauza faptului că se împotriveau comunismului. Este exmatriculat şi nu mai primeşte dreptul de a se înscrie nici la Sighişoara, nici la Braşov, reuşind să fie primit la Făgăraş, la liceul Radu Negru, pe care îl absolvă în 1953. Continuă studiile în Bucureşti, la Institutul de literatură şi critică literară Mihai Eminescu, unde va avea numeroase dispute cu profesorii, pe teme politice, motiv pentru care i se va atrage aspru atenţia în rectoratul Universităţii, constituindu-se de acum termenul cazul Goma. Se înscrisese în UTM şi UTC. După octombrie 1956, momentul revoluţiei maghiare, scrie un text în care personajul povestirii îşi predă carnetul de membru UTM în semn de protest vizavi de opresiunea ruşilor, text pe care-l citeşte la un seminar de creaţie literară. Este chemat, anchetat şi acuzat de tentativă de organizare de manifestaţie ostilă, fiind condamnat la doi ani de închisoare. Urmează arestul de la Malmaison şi încarcerarea la Jilava şi Gherla. Urmează cinci ani de domiciliu forţat în Bărăgan. Nu i se mai permite să se reînscrie la Institut, aşa că din 1965 dă din nou admitere la Universitate, la Filologie. Reuşeşte să publice proză în Luceafărul, în Gazeta literară, Viaţa Românească, Ateneu, iar în 1968 scoate cartea Camera de alături, lansată în aceeaşi zi cu invadarea Cehoslovaciei de către armatele Tratatului de la Varşovia, mai puţin de către România. Se înscrie, alături de alţi entuziaşti, în PCR, pentru a putea să se înscrie în brigăzile patriotice de apărare. Din 1968 până în 1973 Paul Goma este redactor cu jumătate de normă la România Literară. Publică în Germania romanul Ostinato, fiindcă în România îi fusese sever cenzurat. Acum este exclus din PCR. Continuă să publice în afară, să trimită scrisori la Radio Europa Liberă, dar şi să fie ameninţat, bătut pe stradă, arestat, hărţuit. I se cere să emigreze de către autorităţile din Ţară și pleacă la Paris cu soţia şi copilul, unde primeşte azil politic.
Continuă să publice masiv în străinătate, devenind un reper al dizidenţilor români. Paul Goma şi-a scris cărţile numai în limba română, ele fiind apoi traduse spre publicare. După 1990, lucrările sale au apărut în România într-un ritm de trei-patru titluri pe an.