Paul Goma - Camera de alaturi

Paul Goma s-a născut pe 2 octombrie 1935 în comuna basarabeană Mana într-o familie de profesori. Când Pactul Ribbentrop-Molotov s-a semnat, au decis să fugă în România și au ajuns în Sibiu. În clasa a X-a Paul a fost arestat timp de opt zile din cauza susținerii unor persoane anticomuniste. A fost exmatriculat și i s-a interzis accesul în orice altă școală însă a existat una ce l-a primit, cea din Făgăraș. În 1954 s-a înscrisa la secția de filologie din cadrul Universității București dar și la Institutul de literatură și critică literară "Mihai Eminescu" și după ce va fi admis la amândouă o va alege pe cea de a doua. A fost arestat din cauza manifestațiilor ostile și închis la Gherla și Bărăgan. Domiciliul i-a fost mutat forțat în același oraș și atunci a început să scrie. Primul roman, Ostinato, a fost cenzurat în propria țară dar publicat în Germania, așa că a început să scrie pentru România liberă diverse articole. În 1977 a decis să își spună părerile public și a trimis scrisori către Nicolae Ceaușescu, Conferinței de la Belgrad și Charta 77. Din cauza celor scrise, Securitatea și-a făcut treaba și l-a maltrat luni întregi pentru fapta comisă. De asemenea, familia sa a fost expulzată din țară și i s-a retras cetățenia fiecărui membru. S-a dus la Paris unde a cerut azil politic și a continuat să lupte împotriva lui Ceaușescu cu orice preț. A refuzat cetățenia franceză însă a acceptat-o pe cea din Moldova și în aceeași perioadă a fost exclus din Uniunea Scriitorilor.

Printre operele sale ce au reușit să schimbe percepția despre vremurile apuse ale țării noastre se numără Culorile curcubeului '77, Ușă noastră cea de toate zilele sau Gherla.

Camera de alături a apărut prima dată la Editura pentru Literatură în 1968. O perioadă a fost interzisă și a reapărut de abia în 2015 la editura Ratio et Revelatio.

Suntem obișnuiți cu faptul că operele intelectualilor din secolul trecut să fie interzise cu regimul comunist. Goma, fiind umblat prin țară și prin lume a reușit să observe aspecte ce au stat ascunse de cetățenii români. Printre ele se numără ororile pe care le trăiesc familiile de origine basarabeană, dosarele Securității, domicilierea și integrarea în muncă. Mici povestioare aduc temele în prim plan și dacă va întrebați care este miza, aceea este moartea. Moartea cotidiană din acele vremuri, nu vorbim despre cea spirituală. Fără fericire și integrare oamenii mureau pe dinăuntru și nu puteau să arate asta. Crizele încep să apară în mintea oricui și asta nu e tot pentru că istoria națională își spune cuvântul în fiecare personaj. Chiar și titlul este o sintagmă ce are să ne introducă din prima în lumea aceasta în care dacă faci ceva greșit, camera de lângă tine va auzi sau va vedea asta.