Paul Goma este cunoscut la nivel internațional pentru lucrările sale cu caracter antisemit și pentru publicațiile care aveau să stârnească numeroase controverse. Este un opozant al comunismului și va fi torturat și înacrcerat de Securitate, numai că reușește, prin niște intervenții străine, să obțină eliberarea și să plece în Franța. Se stabilește aici și îi este oferită cetățenia franceză pe care o refuză, fiind multă vreme apatrid. Scrie în exil cele mai de preț lucrări ale sale și este apreciat de criticii din întreaga lume.
Scrie mare parte din opera sa pe tărâmuri franțuzești, este criticat și iubit deopotrivă, iar publicul este fascinat de maniera în care abordează comunismul. Curajul lui Goma este demn de admirație, căci puțin sunt aceia care au puterea să vorbească despre ororile pe care regimul comuist le ascunde în spatele ușilor închise. Ce se petrece în închisorile comuniste este greu de anticipat și mai greu de tolerat de mintea umană. Astfel, când Goma relatează sincer ce se petrece la Pitești, publicațiile din țară vor fi șocate și vor încerca să ascundă pe cât posibil lansarea cărții.
Cele petrecute în închisorile de la Pitești sunt consemnate, mai apoi, și de alți scriitori în paginile unor manuscrise celebre și căutate la nivel național, dar nimeni nu reușește o portretizare mai realistă decât Paul Goma. Actele de cruzime care se petrec în închisoarea de la Pitești sunt de-a dreptul revoltătoare, iar deținuții sunt supuși unui proces inuman de reeducare.
Cartea se concentrează pe evenimentele care, mai târziu, aveau să șocheze media românească și internațională. Evocările realiste ale lui Goma vor fi de-a dreptul șocante, iar autorul va reuși să ne uimească cu maniera în care construiește acțiunea volumului său. Un fel de jurnal impersonal, o relatare din mijlocul unui regim terifiant, care își masca crimele și jocurile politice în spatele unor instituții publice grandioase. Goma reflectează asupra acestor fapte și își imaginează cum ar fi fost viața sa dacă s-ar fi aflat în carcera de la Pitești.
Cumva, scriitorul face o introspecție și se pune în pielea acelor martiri care au sfârșit torturați și înfometați în închisorile regimului barbar care domina nu doar România, ci întreaga Europă de Est.
Adesea, scrierea este privită cu scepticism de aceia care au fost favorizați de regimul autoritar de la București, aceștia susținând că Goma deformează faptele reale și utilizează această pagină a istoriei în favoarea sa, căutând să impresioneze publicul. Arhivele descoperite mai apoi vor arăta însă că Paul Goma nu fabula, nici nu își închipuia fapte, ci relata, prin filtrul imaginației și gândirii sale, fapte reale, care s-au petrecut pe pământul nostru.
Tocmai titlul lucrării este ales pentru a șoca și pentru a determina cititorul să înțeleagă suferințele prin care au trecut atunci deținuții încarcerați la Pitești. Asemenea unei povești de groază, cartea ne va duce cu gândul spre regimul despotic de la Auschwitz, iar umbra morții ne va însoți pe toată durata lecturii noastre.
Pe site, cartea este disponibilă în numeroase ediții, după cum urmează: Anamarol (2012), Dacia (1999).