Medic neurochirurg la Stanford, Paul Kalanithi a scris cu elocventa si emotie despre confruntarea cu mortalitatea dupa ce a fost diagnosticat cu cancer pulmonar. Kalanithi s-a nascut la New York, iar la varsta de 10 ani s-a mutat cu familia sa in Kingman, Arizona. A urmat studiile la Stanford, unde a fost implicat in Stanford Sierra Camp si in fanfara Leland Stanford Jr. University Marching Band. In anul 2000 a absolvit cu o licenta si un master in literatura engleza si o licenta in biologie umana.

A studiat apoi istoria si filosofia stiintei si a medicinei la Universitatea din Cambridge, obtinand un masterat, iar apoi a urmat cursurile Facultatii de Medicina din Yale. A absolvit in anul 2007, cu mentiunea magna cum laude, obtinand premiul Lewis H. Nahum pentru cercetarile sale asupra sindromului Tourette, si calitatea de membru al societatii de onoare medicala Alpha Omega Alpha. La Yale, a cunoscut-o si pe colega de clasa Lucy Goddard, cu care s-a casatorit in 2006.

S-a intors la Stanford pentru o rezidenta in chirurgie neurologica si o bursa postdoctorala in neurostiinte, dezvoltand tehnici optogenetice in laboratoarele lui Krishna Shenoy, PhD, si Karl Deisseroth, MD, PhD. Este autorul a peste 20 de publicatii stiintifice si a primit cel mai mare premiu pentru cercetare al Academiei Americane de Chirurgie Neurologica. Dar in cel de-al saselea an de rezidentiat al lui Kalanithi au aparut primele simptome ale bolii: pieredere brusca in in greutate, transpiratii nocturne, dureri de spate persistente si tuse. In mai 2013, Kalanithi, care nu fumase niciodata, a fost diagnosticat cu cancer pulmonar in ultimul stadiu.

Prima sa reactie la primirea diagnosticului a fost sa se pregateasca sa moara si sa o incurajeze pe sotia sa, Lucy, sa se recasatoreasca. Dar cancerul sau a raspuns la tratament, si-a recapatat fortele si s-a intors la munca la sfarsitul anului 2013, terminandu-si rezidentiatul. El si Lucy au decis, de asemenea, ca vor sa aiba un copil. Elizabeth Acadia Kalanithi s-a nascut la 4 iulie 2014. Pe langa faptul ca s-a intors la chirurgie, Kalanithi si-a impartasit reflectiile despre boala si medicina, scriind eseuri in The New York Times, The Paris Review si Stanford Medicine si participand la interviuri pentru institutii media si forumuri publice.

De asemenea, Kalanithi a contribuit la strangerea de fonduri pentru constientizarea cancerului pulmonar.  In calitate de cel mai bun colector de fonduri, a castigat provocarea Super Bowl pentru supravietuitorii cancerului pulmonar a Fundatiei Chris Draft Family, care l-a adus pe el si familia sa in Arizona pentru Super Bowl 2015. Eseurile sale, How Long Have I Got I Left? (pentru The New York Times) si Before I Go (pentru Stanford Medicine), au reflectat viziunea sa asupra luptei cu mortalitatea, schimbarea perceptiei sale asupra timpului si sensul pe care a continuat sa il experimenteze in ciuda bolii sale.

In ceea ce s-au dovedit a fi ultimele sale zile de viata, Kalanithi a lucrat la un modul de predare cu directorul programului de educatie si formare in domeniul ingrijirii paliative de la Stanford, VJ Periyakoil, MD. Paul Kalanithi a murit in martie 2015, cand inca avea in lucru volumul sau de memorii When Breath Becomes Air (Cu ultima suflare).