Paul Kalanithi - Cu ultima suflare

Autobiografia "Cu ultima suflare" este considerată una dintre cele mai bune cărți ale sale și asta nu o zic doar cititorii ci și criticii. Waterstone Book if the Year, Welcome Book Prize sau Jan Michalski sunt doar câteva dintre premiile câștigate în anul apariției, 2016, dar și în 2017. În limba română apare în același an dar și în 2020.

Paul Kalanithi se naște pe 1 aprilie 1977 în Bronxville însă tatăl său decide să mute familia în orașul Kingman din Arizona pe când fiul lui avea 10 ani. El era medic și toată viața și-a dedicat-o studiului așa că mai tot timpul era plecat ceea ce l-a făcut pe Paul să urască medicina. El și frații săi se bucurau de oportunitățile noului oraș însă părinții erau îngrijorați având în vedere că noul stat avea cea mai mică rată de educație. Pentru a le insufla că trebuie să învețe cat mai mult, mama lor a reușit să le aducă cărți de pe listele universităților și așa au ajuns să se îndrăgostească de literatură. După ce citește Jeremy Leven, Paul devine interesat de neuroștiință și merge la Universitatea Stanford dar obține diplome în engleză și anatomie. Începe și un master în literatură dar observă că interesul pentru medicină crește pe zi ce trece. Studiază la Cambridge cursuri facultative pentru a se pregăti iar anul următor începe medicină la Yale. După doi ani are primul său contact cu viața și moartea  deodată când a fost doctorul unor gemeni ce au trăit doar câteva clipe. Începe rezidențiatul de neurochirurgie la Stanford iar în anul al IV-lea începe să frecventeze seminarul de neuroștiință. După ce termină studiile în sfârșit simte că și-a găsit menirea în lume însă viața nu a vrut să se bucure prea mult. Două săptămâni a fost bolnav ca să afle că de fapt are cancer pulmonar și trebuie să găsească un expert să îl ajute. Acela va fi Emma Hayward ce îl ajută să exploreze opțiunile de reproducere în caz că nu va reuși să facă față. Împreună cu soția sa, Lucy, iau decizia de a avea un copil și află că boala a derivat din cauza unei mutații a receptorului factorului de creștere epidermic. Se simte ușurat. Asta însemna că nu are nevoie de chimioterapie ci de Tarceva ceea ce reușește să îl pună din nou pe picioare. Hotărât, se întoarce în câmpul muncii însă nu poate duce o operație la bun sfârșit dar își îmbunătățește tehnica. După ce află că soția sa este gravidă decide să mai facă un CT și descoperă că boala a revenit doar în plămânul drept așa că începe să cerceteze ce opțiuni are de data asta. Începe chimioterapia și starea sa se înrăutățește iar el rămâne fără speranță. Așa ajunge să mai aibă un timp limită de trăit dar apucă totuși nașterea fiicei sale.

Timp de 68 de săptămâni a fost în primele locuri în topul cărților de non-ficțiune datorită emoțiilor și analizei asupra vieții pe care o face. Autorul s-a stins din viață înainte de a mai scris finalul iar soția sa a știut că trebuie să o facă pentru a putea publica o carte ce va schimba viețile oamenilor.