Paul Lindenberg - Regele Carol I al Romaniei

Paul Lindenberg, născut la 11 noiembrie 1859, în Berlin, a fost un scriitor și jurnalist german. Acesta și-a început cariera de scriitor publicând o serie de volume despre capitala Reichului, din anul 1882 și până la izbucnirea Primului Război Mondial publicând săptămânal bine-cunoscutele  "Berliner Stimmungsbilder", foiletoane ce erau tipărite în peste șaizeci de gazete din Germania, dar și peste hotare.

Cartea "Regele Carol I", apărută pentru prima oară în anul 1906, este o biografie a Regelui Carol I, scrisă cu susținerea casei regale. În volum sunt atinse multe puncte din viața personală a regelui care a transformat țara într-una modernă, obținându-i independența pe câmpul de luptă. Prima parte a cărții abordează anii adolescenței și tinereții prințului Carol. Acesta s-a născut la 20 aprilie 1839 la Sigmaringen, fiind botezat cu numele bunicului său, principele domnitor Karl, cel pe care l-au purtat cei mai de seamă reprezentanți ai casei princiare. Prințul Carol a crescut într-o familie care i-a oferit modele luminoase pentru tot restul vieții. Bunicul lui era un bărbat serios, cumpătat, cu spiritul său gospodăresc și dragostea sa de ordine; tatăl său avea viziunea scopului și conștiința datoriei, gândind și acționând mereu în perspectivă; mama sa era grijulie, mereu preocupată de familia sa, având o profundă bunătate și sensibilitate. Carol a fost un copil gingaș, delicat la chip și cu un fizic aproape ca de fată, avea părul închis la culoare și ușor ondulat, bucurându-se de o sănătate robustă. Încă de timpuriu, a manifestat un viu interes pentru frumusețile naturii, pe care le contempla în momente de reverie discretă, natura producându-i impresii mult mai puternice decât se întâmpla în mod normal la copii. Educația sa a fost încredințată unei bone franțuzoaice, Mademoiselle Picard, care a reușit să câștige în mare măsură încrederea lui și a fraților săi. Anul 1850 a avut o importanță aparte pentru prințul Carol, deoarece în acea vară, la Oostende, acesta s-a întâlnit pentru prima oară cu prințul Friedrich Wilhelm, viitorul împărat Friedrich, de care avea să îl lege mai târziu prietenia cea mai fidelă. La puțin timp după această întâlnire, au început anii de instruire pentru prințul Carol, dar și pentru fratele său Anton. La dorința tatălui lor, cei doi s-au mutat la Dresda, împreună cu educatorul lor, acesta îndeplinindu-și cu rigurozitate sarcina, fiind foarte exigent cu învățăceii săi. Șederea acolo a durat până în anul 1856, fiind întreruptă doar de călătoriile de vacanță la părinți, care în anul 1852 se mutaseră la Dusseldorf, unde principele Karl Anton preluase comanda Diviziei 14, dar și de câteva excursii și vizite la castelul Bistritz din Boemia, unde locuiau bunicii lor. La finalizarea studiilor la Dresda, prințul a dorit să susțină la Munster examenul de sublocotenent de dragoni, având în vedere că era membru al casei de Hohenzollern el nefiind obligat s-o facă. Examenul a durat patru zile, nefiind lipsit de emoții, care i-au prilejuit multe momente de neliniște, deoarece nu mai trecuse prin așa ceva până atunci. Însă, în final a trecut cu calificativul "bine". Chiar dacă se număra printre membri casei de Hohenzollern, Carol și-a dorit mereu să câștige, prin forțe proprii și ca urmare a cunoștințelor și aptitudinilor pe care le deținea, locul pe care alți principi îl considerau ca ceva ce li se cuvinea pur și simplu. Acest lucru ne spune multe despre mentalitatea tânărului prinț, dar și din evoluția sa de mai târziu, care constant și-a impus exigențele cele mai înalte.

Cartea "Regele Carol I" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în patru ediții, și anume: Humanitas (2003), Humanitas (2010), Humanitas (2004) și Humanitas (2016).