Pauline Reage, pe numele său real Anne Cecil Desclos, s-a născut pe 23 septembrie 1907 în orășelul francez Rochefort. A învățat limba engleză de la o vârstă fragedă și a început să citească, apoi a plecat să studieze la Universitatea din Sorbona. A activat că jurnalistă, apoi ca secretară de redacție la editura Gallimard unde a folosit pseudonimul de Dominique Aury. Primii pași în lumea literară ii face după ce iubitul său afirmă că nici o femeie nu ar fi în stare să scrie un roman erotic, și iată că ea a demonstrat că se poate prin publicarea primei sale opere despre care vom vorbi mai jos. A provocat multe speculații, unii oameni nici nu au crezut că autoarea este femeie, alții au judecat-o aspru că s-a gândit la așa ceva, însă cei mai mulți au fost cei ce au apreciat-o. Din cauza conținutului explicit a fost interzisă prin ordin judecătoresc minorilor și publicării în multe țări conservatoriste în acea vreme. La 40 de ani după publicarea cărții a recunoscut public pentru New York Times că ea a fost autoarea și că pseudonimul său vine de la Pauline Bonaparte și Pauline Reage.
Romanul erotic "Povestea lui O" a fost publicat pentru prima dată de editura franceză Jean-Jeacques Pauvert în anul 1954. În limba română apare pentru prima dată în 2007 oferit de editura Trei, fiind urmat de ediția din 2012 a aceleiași edituri.
Cea mai mare parte a criticii a venit din partea mișcării feministe care susține că autoarea a glorificat abuzul femeilor. Pe de altă parte, Susan Griffin susține că Pauline a vrut să pună accentul pe faptul că femeile nu sunt văzute bine dacă lucrează în industria pornografică. Adaptările au fost făcute cu zecile însă cele mai importante sunt: filmul The story of Joanna, în regia lui Gerard Damiano, benzile desenate din 1975 produse de Guido Crepax și documentarul din 2004, The writer of O, produs de Pola Rapaport. Romanul a fost de asemenea inspirația mai multor autori, cum ar fi Emmanuelle Arsan pentru romanul Emmanuelle din 1967.
Facem cunoștință cu O, o fotografă din lumea modei ce trăiește la Paris mai ceva ca o prințesă. Iubitul ei, Rene, o învăța să fie o lucrătoare sexuală, adică să se supună bărbaților și să le îndeplinească orice dorință oricât de ciudată ar fi aceasta. O duce chiar la castelul Roissy pentru a fi instruită de un grup de elită, apoi o trimite la Sir Stephen, fratele său și un maestru foarte sever. El trebuia să o învețe că dragostea nu există însă O se îndrăgostește de el și crede că el îi împărtășește aceleași sentimente. Drept pedeapsă o trimite la un conac unde sunt și alte femei ce au făcut aceeași greșeală, unde au parte de antrenament avansat și cure de slăbire. La final, primește în semn de absolvire o etichetă de oțel atârnată de un cercel și o prezentare. Va fi dusă în fața a zeci de bărbați ce o priveau ca pe un obiect, iar ea stătea în fața lor goală și mândră de activitatea sa.