Publicată în 1997, cartea lui Coelho este un manual despre dezvoltare și cunoaștere, despre iluzie și speranță. Cartea se regăsește în rafturile anticariatului nostru în numeroase ediții, dintre care amintim: Humanitas (2003), Humanitas (2016).
Brazilianul Paulo Coelho este cunoscut pretutindeni pentru sensibilitatea scrierilor sale, pentru profunzimea vorbei și forța de evocare incredibilă. Toate romanele lui Coelho sunt magistrale, pline de culoare, dar plutesc într-o nuanță tristă. Dezamăgirea și suferința sunt teme centrale pe care autorul le va trata ori de câte ori are ocazia. Astfel, avem de-a face cu fel și fel de drame și povești nemaipomenite. Născut în țara în care viața se trăiește intens, școlit prin marile capitale ale Europei, Paulo Coelho redă puțin din copilăria sa în operele atât de cunoscute astăzi.
Fără să zăbovească asupra unor descrieri amănunțite, scriitorul ne introduce treptat în viețile eroilor săi. Prin urmare, pășim în lumea personajelor, le cunoaștem angoasele și fricile și pornim în călătorii inițiatice fascinante. De regulă, protagoniștii lui Coelho sunt oameni speciali ascunși sub mantia simplității, oameni conduși de țeluri mărețe și ascunzând calități morale deosebite.
„Manualul războinicului luminii” conține pasaje întregi care au rolul de a povățui cititorul, de a-i oferi suport și de a-i schimba percepția despre lume și viitor. Urmărind mai multe personaje, cartea nu are o acțiune propriu-zisă, ci mai degrabă este o culegere de gânduri pe care autorul și le manifestă în mod indirect. Coelho dorește să ne transmită prin prisma aforismelor și metaforelor sale atât de bine închegate că există un mic războinic în fiecare dintre noi. Autorul subliniază importanța unei gândiri sănătoase, a unei inimi curate și a unei minți limpezi. Fără să cadă în desuet, Paulo Coelho creează o legătură puternică între spirit și materie, între realitate și ficțiune.
Pe parcursul a 150 de pagini, cititorul învață să trăiască, să își depășească condiția, ba chiar să facă progrese considerabile. Omul lui Coelho cade într-o meditație adâncă, într-o stare de levitație și se trezește doar atunci când reușește să își depășească complet cele mai mari frici. Cartea poate fi ușor, metaforic vorbind, comparată cu o oglindă, în special o oglindă a sufletului. Căci, la Coelho trupul este doar un vehicul care servește la transportarea sufletului. Brazilianul mizează sentimente puternice cu fel și fel de contradicții și nebunii.
Metaforele sunt folosite din abundență, iar nostalgia domnește pretutindeni. Coelho nu este adeptul scrisului haotic, ba chiar îl urăște. De asemenea, brazilianul nu combină niciodată mai multe stiluri literare. Manuscrisele sale sunt simple, dar de o măiestrie greu de egalat. Cuvintele sunt folosite cu iscusința unui meșter trecut prin viață, cunoscător de toate și dornic să îi școlească pe cei din jur.