Suntem în iulie 1099, în ajunul bătăliei de la Ierusalim. Orașul Sfânt este împărțit în mai multe tabere, peste tot domnește haosul. Cruciații și păgânii sunt într-o permanentă confruntare, iar zidurile cetăților par a fi din ce în ce mai fragile. Tabere de oameni aflați în goana pentru credință pornesc un asalt în urma căruia sute de vieți se vor pierde. Aici, pe tărâmul ăsta sfânt, dar atât de cuprins de nelegiuiri, ajunge grecul denumit simbolic Coptul. El, spre deosebire de ceilalți apare ca o rază de speranță, ca o forță călăuzitoare a celor pierduți.
„Manuscrisul găsit la Accra” apare în 2012 și este probabil cea mai cunoscuta operă semnată de brazilianul Paulo Coelho. Cartea cuprinde o serie de învățăturile și metafire greu de înțeles la prima răsfoire. Imaginea eroului, care patronează asupra bunăstării sufletești este de-a dreptul măgulitoare. De o parte și de alta a zidurilor, nimeni nu șoptește o vorbă, nimeni nu are ceva de obiectat ori de întrebat. În tăcerea asta apăsătoare, povețele Coptului capătă valențe legendare, moralizatoare.
Întreg materialul este o confesiune, confesiunea unui om trecut prin toate etapele vieții, ajuns în punctul în care se lasă ghidat de intuiție și nu greșește. De la primele pagini, cititorul va fi fascinant de modalitatea autorului de a reda tabloul oriental. Pe de altă parte, imaginea personajelor pare sculptată, iar scenele esențiale par rupte dintr-un film vechi. Coelho este aici un pictor. El realizează portretul unei lumi la care cititorul secolului XXI nu are acces, însă are puterea să și imagineze.
Într-o perioadă în care legea se făcea cu arma, iar iubirea aproapelui era o învoire sfântă, apare un personaj diferit, care își expune experiențele trăite. Coptul vorbește mult și agale, se pierde printre fraze, uită detalii și revine asupra lor. Protagonistul are rolul unui predicator, el aduce în prim plan chestiuni precum iubirea, pacea, războiul și mitul vieții veșnice.
Coelho conturează o epopee a simțurilor și trăirilor, o incursiune fascinantă în sufletul bătrân și în mintea unui om trecut prin fel și fel de pățanii. Ascultătorii sunt umili și serioși, fără a se distinge vreunul anume. Imaginea de ansamblu este emoționantă, parcă ne aflăm în mijlocul unei clase de elevi, care ascultă timorați învățăturile maestrului lor. Romanul va avea un impact deosebit asupra publicului, iar succesul va fi garantat. Câteva piese de teatru vor avea drept sursa de inspirație manuscrisul lui Coelho, iar numeroși autori vor caută să copieze traseul literar al brazilianului.
În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Humanitas (2012), Humanitas (2014).